„Străinul aruncă o privire peste clădirile înalte ce formau un pătrat în jurul lacului și se vedea cât de colo că se afla pentru întâia oară prin aceste locuri și că-i stârneau interesul. Ochii i se opriră la etaje de sus, unde în geamurile ferestrelor se răsfrângea sclipirea soarelui care avea să-l părăsească pentru totdeauna pe Mihail Alexandrovici; apoi, străinul își mută privirea în jos, unde geamurile începeau să capete culorile amurgului, zâmbi condescendent și ironic unui gând ascuns, făcu ochii mici, își puse mâinile pe măciulia bastonului și-și propti bărbia în ele.
– Tu, Ivan, zise Berlioz, ai zugrăvit cu ironie și foarte izbutit, de pildă, nașterea lui Iisus fiul lui Dumnezeu, dar buba e că încă înaintea lui Iisus s-au născut un șir întreg de fii ai lui Domnului, ca, de pildă, Attis din Frigia. Mai pe scurt, nici unul dintre ei, de fapt, nu s-a născut cu adevărat, n-a existat, după cum n-a existat nici Iisus, și se impune ca în loc să descrii nașterea lui Iisus, sau, să zicem, venirea magilor, să vorbești despre zvonurile stupide legate de această venire. Altfel, din povestea ta reiese că Iisus s-a născut într-adevăr!…”
Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov