Vocile se auzeau prin megafoane, având intonația unor scandări, același contur sonor pe care-l auzise în strigătele tinerilor la masa de prânz. Șobolanul de polistiren era acum pe trotuar, purtat pe o targă, pe umerii a patru sau cinci oameni în spandex de rozător, venind înspre ei.
L-a văzut pe Torval în stradă, cu cei doi bodyguarzi, toți trei rotindu-se cu viteze diferite pentru a scana zona: impresionant. Femeia avea un profil egiptean, Imperiul Mijlociu, cum stătea aplecată înspre sânul ei stâng, ca să vorbească la telefonul mobil. Era vremea să fie scos la pensie cuvântul telefon.
Din ambele părți ale ghișeului de bilete au început să iasă alergători, majoritatea cu cagule, unii oprindu-se când vedeau mașina. Mașina îi făcea să oprească. Mașini de poliție goneau și derapau în capetele străzilor laterale. A început să se simtă și el implicat. Un autocar a descărcat persoane în echipament de intervenție, purtând măști cu rât.
Un șofer stătea lângă taxiul lui, fumând, cu brațele încrucișate pe piept, un sud-asiatic așteptând răbdător, în orașul orașelor, ca lucrurile să capete un sens.
Niște oameni se apropiau de mașină. Cine erau? Erau protestatari, anarhiști, oricine-ar fi fost, o formă de teatru stradal, sau adepți, pur și simplu ai vandalismului. Mașina era încercuită, desigur, învăluită în paralizie, cu vehicule pe trei dintre părți și chioșcurile de bilete pe a patra. L-a văzut pe Torval confruntându-se cu un om care căra o cărămidă. L-a lăsat lat cu un croșeu de dreapta. Eric s-a hotărât să admire gestul.
Apoi Torval s-a uitat spre el. Un puști pe skateboard a zburat, ricoșând din parbrizul unei mașini de poliție. Era limpede ce vroia de la el șeful departamentului de protecție. Cei doi bărbați s-au privit amenințător unul pe altul, pentru o clipă prelungă. Apoi Eric a coborât în interiorul mașinii și a lăsat trapa să se închidă.
La televizor se înțelegea mai bine. A turnat două vodci și s-au uitat împreună, cu încredere în ceea ce vedeau. Era un protest în toată regula, se spărgeau vitrinele lanțurilor de magazine și se dădea drumul la batalioane de șobolani în restaurantele și în holurile hotelurilor.
Mascații cutreierau zona cocoțați pe mașini, aruncând fumigene înspre polițiști.
Acum putea auzi scandările mai clar, transmise de antenele parabolice ale carelor TV și extrase din zarva necontenită a sirenelor și alarmelor de mașini.
Un spectru bântuie lumea, strigau.
Îi plăcea. Adolescenți pe skateboarduri mânjeau cu graffiti reclamele de pe lateralele autobuzelor. Șobolanul de polistiren era acum răsturnat, iar polițiștii în formații compacte avansau dincolo de scuturi, oameni cu căști care înaintau cu o înverșunare absolută ce a făcut-o pe Kinski să pară că oftează.
Protestatarii legănau mașina. El s-a uitat la ea și a zâmbit. La televizor erau prim-planuri ale chipurilor pârjolite de sprayul cu piper. Focusul apropiat al unei camere a surprins un om cu o parașută sărind de pe acoperișul unui turn din apropiere. Parașuta și omul erau dungați în roșu și negru anarhist, iar penisul lui era scos la vedere, marcat în același fel. Împingeau mașina înainte și înapoi. Proiectile ieșeau pocnind din lansatoarele de gaz lacrimogen, iar polițiștii se avântau de capul lor prin mulțime, purtând măști cu două filtre, ca desprinși dintr-un desen animat mortal.
– Știi ce produce capitalismul. Conform lui Marx și Engels.
– Proprii săi gropari, a zis el.
– Dar ăștia nu sunt groparii. Asta e însăși piața liberă. Oamenii ăștia sunt o fantezie generată de piață. Ei nu există în afara pieței. Nu au unde se duce, în așa fel încât să fie în afară. Nu există în afară.
Camera a surprins un polițist urmărind un tânăr prin mulțime, o imagine ce părea să existe la o oarecare distanță, într-un decalaj față de momentul acela.
– Cultura pieței este totală. Îi generează pe acești bărbați și femei. Ei sunt necesari sistemului pe care-l disprețuiesc. Îi dau acestuia energie și claritate. Ei sunt manevrați de piață. Sunt comercializați pe piețele lumii. Pentru asta există, pentru a revigora și perpetua sistemul.
El se uita cum vodca din paharul ei stătea să dea pe dinafară, în timp ce mașina se hâțâna înainte și înapoi. Niște oameni băteau în geamuri și în capotă. I-a văzut pe Torval și pe bodyguarzi măturându-i de pe șasiu. S-a gândit în treacăt la peretele despărțitor din spatele șoferului. Avea o ramă de cedru, pe care era încastrat un fragment de scriere kufică ornamentală, pe pergament, sfârșitul secolului al zecelea, Bagdad, neprețuit.
Cartea Cosmopolis poate fi achiziționată de la: