„Ai crede că, fiind în Europa și toate celelalte, Academia de Fete Steinfelder ar avea mâncare bună. Că bucătari de talie mondială, angajați să le hrănească pe fetele rătăcitoare ale celor bogați, ar fi tot timpul ocupați la bucătărie, pregătind o gamă largă de mâncăruri delicioase, cu nume imposibil de pronunțat. În schimb aproape fiecare fel de mâncare în parte era aproape imposibil de îngurgitat. Poate că era vorba de un plan secret al părinților noștri de a ne pune la dietă: poate că trebuia să ajungem atât de înfrânte de chinurile malnutriției, încât să ne purtăm ca niște roboți ascultători, așa cum sperau ei să fim. Sau poate că cei de la conducerea instituției erau îngrozitor de zgârciți.”
Uneori, sub clar de lună, Nu plânge sub clar de lună (Vol. 2) – Heather Davis