„Cu toate astea, hobbitul făcu stânga-mprejur și o zbughi în vizuină, închizând iute ușa rotundă și verde, dar nu prea iute, ca să nu pară nepoliticos. La urma urmei, cu vrăjitorii nu-i bine să te pui.
„Ce naiba mi-o fi venit să-l poftesc la ceai?” se mustră în sinea lui, îndreptându-se spre cămară. Deși abia luase micul dejun, se gândi că, după o asemenea sperietură, i-ar prinde bine o prăjiturică-două și ceva de băut.
Cât despre Gandalf, el rămase tot acolo, în fața ușii, râzând îndelung, pe înfundate. După o vreme, se apropie și, cu vârful ascuțit al toiagului, scrijeli un semn ciudat pe frumoasa ușă verde a hobbitului. Apoi își văzu de drum, cam tot atunci când Bilbo isprăvea de mâncat a două prăjitură și începea să-și spună că izbutise cum nu se poate mai bine să scape de aventuri.
A doua zi, aproape că-l dăduse uitării pe Gandalf. Uita multe lucruri dacă nu și le însemna pe Tăblița de Îndatoriri, bunăoară: Gandalf ceai miercuri. Ieri însă fusese prea tulburat să facă acest lucru.
Exact înainte de ora ceaiului, clopoțelul de la intrare răsună asurzitor. Și atunci își aminti! Se repezi să pună pe foc ceainicul, scoase încă o farfurioară și o ceașcă precum și încă o prăjitură-două, apoi fugi la ușă.”
Cartea Hobbitul poate fi achiziționată de la: