„Simțeam că dacă nu dăm de hotel, imediat, în chip miraculos, chiar în următorul cvartal, am să pierd complet controlul asupra rablei lui Haze cu ștergătoarele ei de parbriz lipsite de eficacitate și cu frânele capricioase; dar trecătorii cărora le-am cerut informații sau erau ei înșiși străini, sau întrebau încruntându-se „Vânătorii cum?” de parcă aș fi fost nebun; sau, altminteri, se pierdeau în explicații atât de complicate, cu gesturi geometrice, generalități geometrice și indicații strict locale (…apoi o ții spre sud după ce ai ajuns la tribunal…), încât era imposibil să nu mă rătăcesc în labirintul bolboroselii lor bine intenționate. Lo, ale cărei măruntaie minunate și prismatice digeraseră de mult dulciurile, aștepta masa copioasă și începuse să se agite. Iar pentru mine, frecușul și bâjbâiala prin străzile Bricelandului reprezentau un canon cumplit, cum nu mai trăisem, deși mă obișnuisem de mult cu un gen de ursitoare secundară (secretara idioată a destinului McFate, ca să zic așa) care își băga nasul în planul splendid și generos al șefului. În lunile următoare am râs de nepriceperea mea când mi-am amintit felul copilăresc în care m-am concentrat asupra hanului cu nume fantezist; fiindcă de-a lungul drumului parcurs, nenumărate moteluri își anunțau cu lumini de neon disponibilitatea, fiind gata să găzduiască negustori, ocnași evadați, impotenți, grupuri familiale, precum și cuplurile cele mai corupte și vicioase. Ah, voi șoferi amabili care alunecați prin nopțile negre de vară, ce zbenguieli, ce twisturi ale poftelor trupești ați putea să contemplați de pe autostrăzile voastre impecabile dacă acele Kumfy Kabins și-ar seca deodată pigmenții și ar deveni transparente ca niște cutii de sticlă.
Miracolul după care tânjeam s-a săvârșit în sfârșit. Un bărbat și o fată, încârligați într-o mașină cufundată în întuneric, sub copacii ce se scuturau de apă, ne-au spus că ne aflăm în inima Parcului, dar n-aveam decât să o luăm la stânga la primul semafor și, gata, am ajuns. Nu am văzut în realitate nici un semafor, Parcul era negru ca păcatele pe care le ascundea – însă curând după ce am căzut sub vraja unei curbe bine trasate, călătorii au observat prin ceață o strălucire diamantină, apoi a sclipit oglinda unui iaz – și iată-l, palatul palid al Vânătorilor Vrăjiți, minunat și inexorabil, la capătul unui drum pietruit, sub copacii spectrali.”
Cartea Lolita poate fi achiziționată de la: