„Minna își îmbrățișă sora, apoi făcu un pas în spate și se uită la ea. N-o mai văzuse de la nașterea Annei, iar înfățișarea ei o luă oarecum prin surprindere. Părul tern îi era pieptănat cu cărare pe mijloc și prins la spate într-un coc sever, iar pe chip i se întipărise o expresie încordată. Părea o persoană care abia ieșise dintr-o ascunzătoare; ochii umflați și roșii îi erau subliniați de cearcăne violacee, iar aspectul ei, de obicei foarte îngrijit, era acum șifonat, aproape neglijent. Marttha fusese întotdeauna „sora drăguță”, dăruită de natură cu o față plăcută, ovală, tenul deschis la culoare și buza de sus modelată într-o imitația a arcului lui Cupidon, care îi conferea doza potrivită de atractivitate. Dar acum, după șase sarcini, liniile chipului ei păreau să-și fi pierdut claritatea, iar singura impresie oe care o lăsa era una de osteneală.
– Am fost atât de îngrijorată pentru tine îi spuse Martha luând-o de mână și conducând-o în apartament.
Sophie, Oliver și ceilalți copii le urmară, oprindu-se în hol și împingându-se de colo-colo în încercarea de a o lua unii înaintea altora.
Cele două surori străbătură cu pas lent apartamentul burghez, trecând pe lângă console din lemn de trandafir, măsuțe Biedermeier, covoare persane obosite și draperii care atârnau pe podea. Mirosea vag a ceară de mobilă și a soluție de lustruit parchetul. Copiii veneau în urma lor, orice urmă de cumințenie dezintegrându-se treptat. Oliver și Martin alergau prin salon ca niște mici diavoli împielițați, răsturnând un scaun, în vreme ce fetele o trăgeau de mânecă pe Minna, încercând să-i atragă atenția.
Dormitorul care îi fusese rezervat era mic și avea o formă ciudată – fosta garderobă a dormitorului principal, cu o fereastră lungă și îngustă deasupra patului. Un vas cu apă era așezat lângă lighenașul pentru spălat, pe comodă se afla o lampă cu gaz, iar așternuturi proaspăt spălate fuseseră întinse pe pat. Camera avea un șemineu micuț, încadrat de faianță decorativă, și un șifonier din lemn sculptat fusese înghesuit în colț.
Martha o invită în încăpere și trase deoparte perdelele albe din muselină, lăsând lumina palidă a după-amiezii să scalde podeaua de lemn lustruit. Turnă apă într-un pahar și i-l întinse Minnei.
– Pari slabă, draga mea. Mănânci suficient? o întrebă apoi, privind-o cu o expresie meditativă în reme ce sora ei se așeza pe marginea patului.
Surorile semănau – aveau ochii în aceeași nuanță întunecată, nasul drept și părul des și ondulat, deși Minna moștenise silueta zveltă a tatălui ei, în vreme ce Martha devenea treptat imaginea mamei lor, cu trup durduliu, bine clădit. În tinerețe diferența nu fusese atât de vizibilă, dar cu anii devenise mai pronunțată.
Se auzi o bătaie în ușa deschisă și Martin, fiul cel mare al familiei Freud, în vârstă de opt ani, se ivi chinuindu-se melodramatic să-i aducă valizele în cameră. Probabil că avea să fie frumușel peste câțiva ani, își spuse Minna, dar acum era stângaci și ușor bondoc, cu o vânătaie pronunțată sub ochiul drept. Martha se plângea adesea că băiatul intră mereu în necazuri, venind acasă ba cu genunchii juliți, ba cu ochii învinețiți și cu mesaje iritate de la părinții altor copii.
– Ce-ai pățit la ochi?
– Nimic, răspunse băiatul. Cât stai aici?
– Doar la cină.
– Serios? replică el cu speranță în glas, lăsându-i Minnei impresia că problema „mătușii necăsătorite” nu fusese încă decisă între părinții lui.”
Cartea Amanta Lui Freud poate fi achiziționată de la: