„Tendințele culturale actuale din Occident promovează o atitudine egalitaristă în toate aspectele vieții. Oamenilor le place să creadă că sunt rezultatul unei mașinării de producție în masă perfect programată. Geneticienii și sociologii fac tot ce le stă în putință să demonstreze, printr-un ansamblu impresionant de date și raționamente, că toți oamenii sunt egali de la natură și că, dacă unii sunt mai egali decât ceilalți, asta se datorează educației, nu eredității.
Eu am o obiecție în legătură cu această teorie – sunt ferm convins, după ani de observații și experimente, că oamenii nu sunt egali, că unii dintre ei sunt imbecili, în vreme ce alții nu, iar această diferență nu depinde de factori și influențe culturale, ci pur și simplu de ereditate. La fel cum o persoană se naște cu părul roșcat, așa se naște și un om imbecil; apartenența imbecililor este al fel ca apartenența la o anumită grupă sangvină. Ca atare, un imbecil se naște imbecil printr-un act al Providenței.
Deși sunt convins că acel procent o de indivizi sunt, într-adevăr, imbecili și că sunt astfel din motive genetice, nu sunt un reacționar care încearcă să reintroducă pe ascuns discriminarea în funcție de rasă asu de poziția socială. Am certitudinea că imbecilitatea este un privilegiu aleatoriu al rasei umane și că este uniform distribuită, într-o proporție constantă. Acest fapt este exprimat în mod științific de A Doua Lege Fundamentală, care afirmă că:
<<Probabilitatea ca un anumit individ să fie imbecil este independentă de orice altă însușire a respectivei persoane.>>
În această privință Natura s-a întrecut pe sine.”
Legile fundamentale ale imbecilității umane – Carlo M. Cipolla