„În această noapte, frățiorii și surioarele lui Emil au adormit mai repede ca de obicei, în timp ce el stătea întins în pătuț și se gândea cum să adoarmă chiar acum. Stătea și se gândea la toate lucrurile care ar fi putut să-l obosească în clipa asta, toate acele lucruri care îl făceau de obicei să se simtă obosit și somnoros, atât de obosit și somnoros! Toată joaca, tot somnul și toate celelalte lucruri care v-ar fi făcut pe amândoi, și pe tine, și pe el, să fiți frânți de oboseală chiar acum.
Lucrurile aceste nu-i fură de prea mare folos iepurașului Emil, așa că se hotărî să rezolve într-un fel problema. Tăticul Iepure dormea, dar Mămica Iepure era încă trează, așa că Emil se duse să stea de vorbă cu ea. Mama îl sfătui ca voi doi să luați toate gândurile care nu vă dau pace și să le puneți într-o cutie lângă pat.
– Mâine dimineață când vă treziți o să găsiți răspunsul la toate gândurile și veți fi plini de energie, dar acum o să adormiți, spuse Mămica Iepure foarte convinsă.
– Uneori durează puțintel mai mult, însă veți primi întotdeauna răspuns la gândurile pe care le puneți în cutie, mai spuse ea. Iar tu și Emil puneți-le chiar acum! Să vezi ce bine și plăcut e să ai mintea liberă și să fii gata să adormi.
După o bucată bună de timp, tu și Emil erați gata-gata să adormiți. O luaserăți pe potecuța care ducea în jos, în jos spre unchiul Căscăcilă. Potecuța aceea în jos pe care Emil o știa foarte bine, căci mersese de multe ori pe ea. Mergi în jos, în jos, în jos… Așa… Foarte bine.”
Cartea Iepurașul care voia sa adoarmă poate fi achiziționată de la: