„Aș vrea ca Giovanni să mă sărute.
Of, dar sunt atâtea motive pentru care n-ar trebui să se întâmple așa ceva… În primul rând, Giovanni e cu zece ani mai tânăr decât mine și, ca mai toți italienii de douăzeci și ceva de ani, încă locuiește cu maică-sa – un partener romantic foarte nepotrivit pentru mine, având în vedere că sunt o femeie de carieră, trecută de treizeci de ani, abia ieșită dintr-o căsnicie ratată și dintr-un groaznic și interminabil divorț, urmat de o aventură amoroasă încheiată cum nu se poate mai prost. Cascada asta de eșecuri m-a transformat într-o femeie vulnerabilă, tristă și cu vreo șapte mii de ani mai bătrână. Nu aș vrea ca dragul de Giovanni să aibă de-a face cu muntele de autocompătimire care sunt acu,. Ca să nu mai spun că am ajuns la vârsta la care o femeie începe să se întrebe dacă e cu adevărat o idee bună să încerce să-și revină, după pierderea unui superb posesor de ochi căprui, aducând rapid un alt asemenea exemplar în patul ei. Din cauza asta sunt singură de luni bune. Din cauza asta, de fapt, mi-am propus să nu mă implic în nici o relație tot anul.”
Mănâncă, roagă-te, iubește. – Elizabeth Gilbert