„Bătrânul știa că o să iasă mult în larg, așa că lăsă în urma lui mirosul uscatului și vâsli înainte, spre mirosul curat al oceanului de la prima oră a dimineții. Văzu în apă fosforescența algelor golfului în timp ce trecea vâslind peste acea parte din ocean pe care pescarii o numeau marele puț, pentru că acolo începea brusc un abis de o mie patru sute de metri, unde, din pricina vârtejului făcut de curentul ce se izbea de pereții abrupți de pe fundul oceanului, se strângeau toate soiurile de pești. Aici, în gropile cele mai adânci, se găseau colonii de creveți și pește pentru momeală, uneori chiar și grupuri de calamari, iar noaptea toate aceste făpturi se ridicau aproape de suprafață și toți peștii rătăcitori se hrăneau cu ele.”
Bătrânul și marea – Ernest Hemingway