Pruncul care urma să trăiască 36 de ani este vânat.
Soldați înarmați până în dinți și veniți din orașul-capitală Ierusalim mărșăluiesc înspre această mică așezare, hotărâți să-l descopere și să-l ucidă pe băiatul abia născut. Trupele sunt un amestec de mercenari străini aduși din Grecia, Galia și Siria. Numele copilului, pe care ei nu-l cunosc, este Iisus, și singura lui crimă este aceea că unii văd în el pe viitorul rege al poporului evreu. Actualul monarh, Irod, un despot muribund, pe jumătate evreu, pe jumătate arab, este atât de hotărât să se asigure de moartea bebelușului, încât armata trimisă de el a primit ordin să ucidă toți copiii de sex masculin mai mici de doi ani din Betleem. Niciunul dintre soldați nu știe cum arată mama și tatăl copilului, nici locul unde trăiesc, de unde și nevoia de a ucide fiecare băiat de vârstă fragedă din mica așezare și din împrejurimile ei. Doar o asemenea măsură va garanta exterminarea potențialului viitor rege.
E primăvară în Iudeea, vârful sezonului mieilor. Drumul de pământ vălurit duce armata pe lângă pâlcuri dese de măslini și ciobani care au grijă de turmele lor. Soldații poartă sandale, iar picioarele lor sunt goale în sus. Sunt îmbrăcați cu pteruges asemănătoare unor fuste, care să le acopere zonele intime. Tinerii asudă din greu sub platoșele de pe piepturi și sub coifurile țuguiate din bronz care le acoperă creștetul și lateralele fețelor.
Soldaților le sunt prea bine cunoscute cruzimea lui Irod și înclinația lui de a ucide pe oricine încearcă să-i amenințe tronul. Nu există însă niciun fel de dezbatere morală în sufletele lor despre justețea sau injustețea ordinului de a măcelări pruncii. După cum oamenii n-au nicio îndoială că sunt în stare să smulgă un bebeluș din brațele mamei și să-l execute. Când va fi sosit momentul, nu vor face altceva decât să îndeplinească ordinele și să-și ducă treaba la bun sfârșit – altfel riscă să fie uciși pe loc pentru insubordonare.
Soldații intenționează să spintece pruncii cu săbiile lor. Cu toții sunt înarmați cu versiunea iudaică a săbiilor ascuțite pugio și gladius preferate de legiunile romane, iar oamenii își poartă armele la brâu, prinse de centură. Metodele lor de ucidere nu se vor limita însă la pumnal sau sabie. Dacă doresc, soldații lui Irod le pot zdrobi capetele de pietre, pot arunca pruncii de pe creasta muntelui sau îi pot strangula cu mâinile goale.
Cauza morții nu e importantă. Cel mai mult contează un fapt simplu: rege sau nu al evreilor, copilul trebuie să moară.
Între timp, în Ierusalim, regele Irod privește pe o fereastră a palatului către Betleem, așteptând cu nerăbdare confirmarea măcelului. Pe străzile pietruite de la poalele zidurilor, regele numit de romani vede piețele aglomerate, unde comercianții vând de toate, de la apă și curmale la flecuștețe pentru cei aflați în vizită și ciozvârte de miel fript. Orașul încercuit de ziduri, care adăpostește cam optzeci de mii de locuitori pe mai puțin de trei kilometri pătrați, este o răscruce a drumurilor est-mediteraneene. Plimbându-și privirile, Irod poate vedea țărani din Galileea care vizitează orașul, femei din Siria îmbrăcate în culori strălucitoare și soldații străini pe care el îi plătește ca să-i poarte bătăliile. Acei oameni se luptă extraordinar de bine, dar nu sunt evrei și nu vorbesc o boabă de ebraică.
Irod oftează. În tinerețea lui nu ar fi lâncezit niciodată la fereastră și făcându-și griji pentru viitor. Un mare rege și un războinic precum era el ar fi ordonat înșeuarea armăsarului său alb preferat ca să poată pleca el însuși în galop până la Betleem, să ucidă pruncul cu propria-i mână. Însă acum Irod e un bărbat de șaizeci și nouă de ani. Statura lui masivă și nesfârșitele probleme de sănătate îl împiedică să părăsească palatul și cu atât mai puțin să încalece un armăsar. Fața lui buhăită este învăluită de o barbă care se întinde de la marginea bărbiei până sub mărul lui Adam. Acum el este îmbrăcat cu o mantie în stil roman de un roșu regal, peste o tunică albă de mătase cu mâneci scurte. În mod normal, Irod ar prefera o încălțăminte din piele moale, vopsită în purpuriu. Însă astăzi chiar și cea mai vagă adiere de stofă peste degetul lui mare inflamat l-ar face să urle de durere. Ca atare, Irod, cel mai puternic om din Iudeea, țopăie prin palat în picioarele goale.
Guta este cea mai mică dintre problemele medicale ale lui Irod. Regele evreilor, cum îi plăcea acestui convertit la religie nepracticant să fie numit, suferă și de o boală de plămâni, de probleme cu rinichii, de viermi intestinali, de inimă slabă, de boli cu transmisie sexuală și de o variantă oribilă de cangrenă care i-a provocat putrezirea organelor genitale, înnegrirea lor și infestarea cu larve – de unde și incapacitatea de a sta cu picioarele larg depărtate sau de a încăleca un cal. Irod a învățat să trăiască cu durerea, dar avertismentele legate de nașterea unui nou rege în Betleem îl sperie de moarte. De când romanii l-au întronat domnitor peste Iudeea, cu mai bine de treizeci de ani în urmă, Irod a distrus nenumărate conspirații împotriva lui și a purtat multe războaie ca să rămână rege. A ucis pe oricine ar fi încercat să-i fure tronul – executându-i chiar și pe cei doar bănuiți de complot împotriva lui. Puterea lui asupra locuitorilor este absolută. Nimeni din Iudeea nu se poate considera scutit de pericolul de a fi executat de către Irod. Regele a ordonat execuții prin spânzurare, lapidare, strangulare, incendiere, trecere prin sabie, aruncare la animale sălbatice, omorâre cu șerpi, bătaie și un gen de sinucidere publică în cadrul căreia victimele sunt forțate să se arunce de pe clădiri înalte. Singura formă de execuție pe care el nu a practicat-o este răstignirea, acea formă înceată și umilitoare de a muri în cadrul căreia un om este biciuit, apoi este prins cu piroane de o cruce de lemn și ridicat în afara zidurilor cetății, în ochii tuturor. Romanii sunt maeștrii acestei arte brutale și aproape singurii care o practică. Nici în vis nu i-ar fi trecut lui Irod prin minte să-și înfurie superiorii de la Roma preluând forma lor preferată de a ucide.
Irod are zece neveste – sau mai exact avea, înainte să o execute pe apriga Mariamme pentru un presupus complot împotriva lui. Ca măsură de precauție, tot el a ordonat uciderea mamei lui Mariamme și a propriilor fii, Alexandru și Aristobulos. În mai puțin de un an de zile, avea să-și omoare un al treilea urmaș de sex masculin. Astfel că nu-i de mirare că, după cum se spune, marele împărat roman Cezar Augustus ar fi declarat cu voce tare: „Mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul lui”
Cartea Asasinatul Lui Iisus poate fi achiziționată de la: