Era să uit. Dacă apari în lista mea, ar fi trebuit să primești o hartă.
Dau din nou drumul ambalajului în gunoi.
Apr și eu pe listă.
Acum câteva săptămâni, cu câteva zile înainte ca Hannah să ia pastilele, cineva mi-a strecurat un plic prin fanta de aerisire a dulapului meu. Pe plic scria: „Păstreaz-o. O să ai nevoie de ea.” cu o cariocă roșie. Înăuntru era o hartă împăturită a orașului. În jur de douăsprezece steluțe roșii marcau diferite zone de prin oraș.
În școala primară foloseam același gen de hărți distribuite de camera de comerț ca să învățăm despre nord, est și vest. Peste tot pe hartă erau numere micuțe, cu albastru, cărora le corespundeau numele unor firme trecute pe margini.
Îmi pusesem harta lui Hannah în rucsac. Intenția mea fusese s-o arăt la școală, ca să văd dacă o mai primise cineva. Ca să văd dacă știa cineva ce înseamnă chestia asta. Dar cu timpul se strecurase sub manuale și caiete și uitasem de ea.
Până acum.
Pe parcursul coastelor, o să pomenesc numele mai multor locuri din iubitul nostru oraș în care trebuie să vă duceți. Nu vă pot obliga să faceți asta, dar dacă vreți să înțelegeți mai multe, urmați steluțele. Sau, dacă preferați, aruncați harta pur și simplu, eu și așa n-o să aflu niciodată.
În timp ce glasul lui Hannah se revarsă din boxele prăfuite, simt greutatea rucsacului pe picior. Înăuntru, înghesuită undeva pe fund, se află harta ei.
Sau poate că o să aflu. De fapt, nu știu prea bine cum funcționează chestia asta cu moartea. Cine știe, poate că exact în momentul ăsta stau în spatele tău.
Mă aplec în față și-mi reazem coatele pe bancul de lucru. Îmi las fața în palme și-mi trec degetele spre spate, prin părul neașteptat de umed.
Îmi pare rău. Nu a fost cinstit.
Sunteți gata, domnule Foley?
Justin Foley. Un elev din clasa a douăsprezecea. A fost primul băiat cu care s-a sărutat Hannah.
Dar de ce știu eu lucrul ăsta?
Justin, dragule, tu ai fost primul cu care m-am sărutat. Primul pe care l-am ținut de mână. Erai doar un tip ca oricare altul. Și nu spun asta ca să fiu rea cu tine, sincer. Dar aveai ceva care-mi stârnea nevoia de a fi prietena ta. Și nici până în ziua de azi nu am aflat ce anume. Dar a existat ceva… și a fost teribil de puternic.
Tu nu știi asta, dar acum doi ani, când eram în clasa a noua și tu într-a zecea, te urmăream. La ora a șasea lucram la secretariatul școlii, așa că știam când aveai fiecare oră. Am făcut chiar o copie după orarul tău, pe care sunt sigură că încă o mai am pe undeva. Și când o să-mi caute în lucruri, probabil că o să-l arunce, crezând că faptul că o puștoaică de clasa a noua s-a îndrăgostit de un tip nu are nicio relevanță. Oare așa o fi?
Pentru mine are. Am ajuns până la tine în dorința de a găsi o introducere la povestea mea. Și chiar aici începe:
Eu ce poziție ocup pe lista asta, printre poveștile astea? A doua? A treia? Oare pe măsură ce avansează, situația se înrăutățește? A spus că norocosul cu numărul treisprezece poate să ducă la dracu’ toate casetele astea.
Când o să ajungi la sfârșitul casetelor, Justin, sper că o să înțelegi ce rol ai jucat în povestea asta. Poate că acum ți se pare un rol neînsemnat, dar contează. În final, totul contează.
Trădarea. Este unul dintre cele mai neplăcute sentimente.
Știu că nu ai vrut să mă dezamăgeșți. De fapt, probabil că mare parte dintre cei care ascultați habar n-aveți ce făceați – ce făceați de fapt.
Ce făceam, Hannah? Pentru că sincer, nu am idee. Noaptea aia, dacă asta e noaptea la care mă gândesc, a fost și pentru mine la fel de ciudată ca pentru tine. Poate și mai mult, din moment ce eu încă n-am habar ce naiba s-a întâmplat.
Cartea Cele Treisprezece Motive poate fi achiziționată de la: