Se rezemă de spătarul canapelei și se relaxă, așa cum ar fi făcut Eleanor.
– Mai întâi, să te pun la curent cu ceea ce s-a întâmplat până acum.
– Negreșit. Puneți-mă la curent cu ceea ce s-a întâmplat până acum…
Șefa de personal dădu cuvântul procurorului-șef, care spuse:
– Ieri dimineață, joi, 3 aprilie, la ora 10:47:39 fix, ora Coastei de Est, în timp ce-ți petreceai timpul la Foursquare Café, în centrul orașului Bloomington, Indiana, ție, Samson Harger, ți s-a făcut o analiză de rutină de către un Dispozitiv de Testare Aleatoare al Comandamentului Apărării Naționale, model metropolitan pentru populație 8903AL. Ați fost găsit în neconcordanță cu Decretele Naționale din 2014, 2064 și 2087. Conform procedurilor recomandate în…
– Te rog, am întrerupt-o, vorbește pe limba oamenilor.
Șeful pazei continuă, vorbind cu vocea lui gravă:
– Ai fost testat de către un limax, myr Harger, și ai fost găsit necorespunzător. Așa că te-au împachetat.
– De ce? Ce nu era în regulă cu mine?
– Tot ce vrei! Ieșeai din standarde. Mai întâi, secvențele de ADN dintr-o mostră de zece dintre celulele pielii tale nu se potriveau între ele. De asemenea, un NASTIE cunoscut a fost identificat în circuitul tău sanguin. Genele de marcaj nu se potriveau cu înregistrarea din Registrul Național. Te potriveai cu înregistrarea unui terorist cunoscut cu un remarcabil mandat de arestare. Te potriveai și cu înregistrarea cuiva care a murit cu douăzeci și trei de ani în urmă!
– Asta-i ridicol, am zis. Cum putea să citească limaxul toate astea într-o clipă?
– Asta voia să știe și ComAp-ul. Așa că te-au demontat.
– Ei… Ceee?
– Oricare dintre aceste condiții le dădea autoritatea de care aveau nevoie. N-au avut răbdarea să te citească încet și cu blândețe, așa că au pompat în tine atâția agenți inteligenți că puteai umple o piscină.
– Ei… Complet?
– Toate funcțiile biologice au fost întrerupte. Ai fost mort din punct de vedere legal timp de trei minute.
Mi-a luat o clipă să pricep ce spunea.
– Și ce-au descoperit?
– Nimic, răspunse șeful pazei, zero, nada. Analiza celulelor tale a ieșit normală. N-au reușit nici măcar să-l facă pe limaxul care te-a arestat, sau pe oricare alt limax, să repete citirile inițiale.
– Prin urmare limaxul care m-a arestat a fost defect?
Procurorul-șef răspunse:
– I-am silit să recunoască faptul că limaxul care a făcut arestarea ar fi putut fi defect.
– Așa că m-au montat la loc, m-au lăsat să plec și totul e bine?
– Nu tocmai, continuă șeful pazei. Acel model anume de limax nu a fost niciodată implicat într-o citire falsă. Asta ar fi prima oară, potrivit ComAp-ului, și nu sunt prea dornici să admită asta, firește. În plus, tot mai aveau o acuzație serioasă împotriva ta.
– Care-ar fi…?
Procurorul-șef răspunse:
– Faptul că citirile tale inițiale au constituit o anomalie inexplicabilă.
– O anomalie inexplicabilă? Asta-i o crimă?
M-am scuzat pentru o altă vizită la baie. Presiunea crescu la ridicarea din fotoliu și deveni dureroasă până când am ajuns la toaletă. De data asta, șuvoiul nu mă mai arse, dar scoase un fâsâit și un soi de vapori, ca aburul. Am privit îngrozit.
Când am terminat, m-am întors în camera de zi, am rămas în picioare în fața celor trei holograme și am urlat la ele:
– Ce mi-au făcut?
– Ai fost cauterizat, myr Harger, răspunse șefa de personal.
– Cauterizat? Ce înseamnă cauterizat?
– E o procedură de siguranță. Supraveghetori minusculi au fost instalați în fiecare dintre celulele corpului tău. Orice încercare de a forța funcțiile celulare sau de a altera structura genetică va determina celulele să se autodistrugă. Ridică-ți mâneca și scarpină-te pe braț!
Am făcut ce-a spus. Mi-am zgâriat pielea cu unghiile. Fulgi de piele se revărsară pe podea, sărind și lucind ca un foc de artificii în miniatură.
Șefa de personal continuă:
– De asemenea, orice celulă care moare din cauze naturale și se separă de corpul tău se autodistruge. Când vei muri, trupul ți se va coace la foc mic.
Eram uluit.
– Din nefericire, asta nu-i tot. Te rog, ia loc…
M-am așezat, cu brațul încă dezvelit. Din bărbie îmi curgeau picături de transpirație care se evaporau pe halat în norișori de abur.
– Eleanor crede că e mai bine să-ți spunem totul acum, spuse șefa de personal. Nu e prea plăcut, așa că stai jos și pregătește-te pentru alte vești proaste.
Am făcut așa cum sugera.
– N-aveau de gând să te lase să pleci, știi. Ți-ai pierdut toate drepturile civile. Dacă nu erai soțul unui guvernator al Consiliului de Tri-Disciplină, ai fi dispărut pur și simplu. Așa cum stau lucrurile, s-au apucat să șteargă toate urmele ADN-ului tău din mediu. Au confiscat toate înregistrările genomului tău din Registrul Național, din clinici, din sanatorii de întinerire și așa mai departe. Au năvălit în apartamentul ăsta, au cules fiecare particulă microscopică de păr, de salivă, de mucus, piele, unghii de la mâini, de la picioare, sânge, secreții – tot ce-ți trece prin cap – fiecare respirație de când te-ai mutat aici. Au trimis sonde pe canalizare ca să caute părul agățat pe parcurs. Au invadat chiar și trupul lui Eleanor ca să-ți recupereze sperma. Au curățat coridoarele, ascensoarele, holul de la intrare, sufrageria, dulapurile de lenjerie, spălătoria. Au fost extrem de conștiincioși. Au vizitat de asemenea Orfelinatul Național, casa voastră din Connecticut, bungalowul din Cozumel, clinica de întinerire, camera de hotel de pe Lună, naveta și toate domiciliile tale și ale lui Eleanor de pe tot teritoriul SUAN. Au mers sistematic pe urmele tale înapoi, pe o perioadă de treizeci de ani.
– Studioul din Chicago?
– Desigur.
– Henry?
– S-a dus.
– Adică în izolare, nu? Îl interoghează, nu?
Șeful pazei răspunse:
– Nu, eliminat. A rezistat. A fost o adevărată bătălie. Dar nici un valet civil nu poate rezista forței Comandamentului. Nici măcar noi.
Nu-mi venea să cred că Henry dispăruse. Avea atât de multe copii secrete de siguranță… În clipa asta, se ascundea probabil într-o jumătate de duzină de automate de parcare de prin tot sistemul solar.
Un alt gând îmi trecu însă prin cap.
– Fiul nostru!
Șefa de personal explică:
– Atunci când a survenit accidentul tău, „șasiul” nu fusese încă infectat cu recombinantul tău și al lui Eleanor. Dacă ar fi fost, ComAp-ul l-ar fi demontat și pe el. Eleanor a împiedicat procedura în ultima clipă și a predat toate înregistrările și materialul genetic.
Am încercat să analizez toate astea. Fiul meu era mort, sau mai degrabă nu fusese conceput niciodată. Dar Eleanor salvase măcar „șasiul”. Puteam încerca oricând – sau nu? Fusesem cauterizat! Celulele mele erau blocate, iar ComAp-ul confiscase toate înregistrările genomului meu.
Procurorul-șef adăugă:
– Totuși, „șasiul” fusese deja scos din stază și era considerat viabil. Dacă ar fi fost lăsat să se dezvolte cu moștenirea sa genetică inițială sau dacă ar fi fost pus înapoi în stază, ar fi fost expus la pretențiile legale ale progenitorilor săi – părinții lui originari. Așa că Eleanor l-a infectat. În acest moment se desfășoară conversia.
– Infectat? Infectat cu ce? S-a clonat pe ea însăși?
Șefa de personal dădu din cap.
– Doamne ferește, nu! L-a infectat cu recombinarea dintre genele ei și acelea ale unui partener simulat – un compozit format din material de la câțiva dintre foștii ei iubiți.
– Fără încuviințarea mea?
– În acel moment erai decedat. Ea era soția supraviețuitoare.
– Am fost mort pentru doar trei minute! Eram recuperabil! Evident recuperabil!
– În viață, ai fi fost un terorist, iar autorizația de fertilitate ar fi fost anulată.
Am închis ochii și m-am lăsat pe spate în fotoliu.
– Bun, am zis, ce mai e?
Când nimeni nu răspunse, am continuat:
– Atunci, ca să rezumăm: am fost cauterizat, ceea ce înseamnă că celulele mele au în ele o capcană. Ceea ce înseamnă că sunt incapabil să mă reproduc, sau chiar să fiu întinerit?
Nu răspunseră nimic.
– Prin urmare, speranța mea de viață s-a redus la – cât?
– Încă patruzeci de ani sau cam așa ceva? Bun… Fiul meu e mort. Desființat înainte de a fi conceput. Henry s-a dus, probabil pentru totdeauna. Soția – nu, văduva – mea va avea un copil de la un alt bărbat – adică bărbați…
– De fapt, și bărbați, și femei, preciză șefa de personal.
– Nu contează. Vreau să spun că nu de la mine. Cât au durat toate astea?
– Vreo douăzeci de minute.
– Douăzeci de minute ale naibii de ocupate…
– Pentru felul nostru de a gândi, un interval de timp destul de lung. Negocierea cea mai importantă în cazul tău a avut loc în cursul primelor cinci secunde ale decesului.
– Vreți să spuneți că Eleanor a fost în stare să ghicească totul și să-și pună la cale partenerul simulat în cinci secunde?
– Eleanor are pregătite în fiecare clipă un set de planuri pentru orice eventualitate, menite să acopere toate amenințările care se pot imagina. Merită, myr Harger, să faci planuri pentru tot ce poate fi mai rău…
Rămăsesem fără cuvinte. Ideea că în tot timpul petrecut împreună, El era ocupată să facă toate planurile astea era prea monstruoasă ca să poată fi crezută!
– Dă-mi voie, spuse șefa de personal, să te fac să înțelegi și faptul că Eleanor a rămas alături de tine. Mă îndoiesc că sunt prea mulți care și-ar fi asumat asemenea riscuri ca să lupte pentru un partener. De asemenea, numai cineva aflat în poziția ei ar fi putut conduce cu succes cazul tău. ComAp-ul nu e obligat să răspundă la telefon, știi. Cât despre amănuntele eliberării tale, procurorul-șef te poate pune la curent mai târziu, dar iată care este acordul, în esență. Având în vedere diagnosticul straniu al limaxului care te-a arestat și lipsa ulterioară a dovezilor care să-l confirme, am calculat că cea mai probabilă cauză este un defect al limaxului, nu vreun NASTIE din corpul tău de care nu s-a mai auzit încă. Mai mult, cum nu s-a putut niciodată demonstra existența unui sistem perfect de nici un fel, am prevăzut că ar trebui să existe înregistrări ale altor eșecuri, adânc îngropate în arhivele ComAp-ului. Eleanor a amenințat că va difuza în mod public aceste dosare, într-un proces civil. Așa ceva ar fi costat-o enorm de mult capital politic, cariera, poate chiar viața. Dar când a reușit să convingă ComAp-ul că era dispusă să acționeze, aceștia au dat înapoi. Au acceptat să te readucă la viață și să te elibereze condiționat, în sistemul tău de centură fiind memorați termenii eliberării, pe care văd că nu i-ai examinat. Principala condiție este cauterizarea. Aceasta neutralizează cu eficacitate orice amenințare, în cazul în care ai fost cu adevărat victima unui nou NASTIE. Dă-mi voie să subliniez că până și asta a fost o concesie din partea lor. După cum arată înregistrările publice, ești prima persoană cauterizată căreia i s-a permis să părăsească centrul de carantină din Utah. De asemenea, ca semn de bună credință, am divulgat amplasarea tuturor ascunzătorilor lui Henry.
– Ceee?
M-am ridicat din fotoliu.
– Voi l-ați predat pe Henry?
– Stai jos, myr Harger, zise șeful pazei.
Eu însă nu m-am așezat. Am început să pășesc de colo până colo. Așa merg lucrurile deci, m-am gândit. Asta e lumea în care trăiesc.
– Te rog, înțelege, Sam, continuă șefa de personal, că l-ar fi găsit oricum. Indiferent cât de deștept crezi că ești, cu timpul, toate obstacolele pot fi străpunse.
M-am întors să-i răspund, dar ea și cu cei doi colegi ai ei dispăruseră. Eram singur în cameră cu bărbatul russ, Fred, care stătea stângaci lângă hol. Își drese vocea și spuse:
– Guvernatorul Starke vă va primi acum…
Cartea Vânătoarea de capete poate fi achiziționată de la: