Cleon al II-lea atinse butonul de pe brațul divanului încăpător pe care stătea și ușa imensă de la capătul camerei se dizolvă, devenind transparentă.Brodrig înaintă pe covorul stacojiu și îngenunche pentru a săruta mâna vlăguită a Împăratului.
– Cum vă simțiți, sire? întrebă Secretarul particular cu o voce slabă în care se simțea îngrijorarea.
– Sunt viu, dacă mai poți numi viață ceea ce a devenit un domeniu primitor și insensibil la tot felul de experiențe nevolnice ale oricărui șarlatan în stare să citească o carte de medicină, i-o reteză Împăratul exasperat. Dacă mai există vreun remediu chimic, fizic sau atomic încă netestat, atunci poți fi sigur că se va găsi mâine-poimâine vreun deștept bun de gură care să vină din cine știe ce văgăună a Imperiului ca să mi-l propună. Și e foarte probabil că va fi folosită ca autoritate vreo carte abia descoperită sau, mai degrabă, măsluită. Pe memoria tatălui meu – continuă Împăratul dezlănțuit – se pare că nu mai există nici un biped care să poată studia o boală cu propriii săi ochi, sau care să poată lua pulsul fără să consulte o carte din vechime. Și ei numesc asta „necunoscută”. Neghiobii! Dacă, de-a lungul mileniilor, corpul uman deprinde noi metode de a o lua razna, cauza rămâne necunoscută și deci boala e incurabilă pentru că studiile anticilor n-au descoperit-o. Ori anticii ar trebui să fie acum în viață, ori eu ar trebui să trăiesc în vremea lor.
Împăratul lăsă să-i scape câteva blesteme, în timp ce Brodrig aștepta supus. Apoi întrebă prost dispus:
– Câți sunt afară? – și făcu cu capul către ușă.
– Sala Mare adăpostește numărul obișnuit.
– Atunci să aștepte. Sunt ocupat cu treburi de stat. Trimite-l pe căpitanul gărzii să-i anunțe. Sau, lasă, lasă treburile de stat. Să le spună că nu acord audiențe și să arboreze o figură îndurerată. Șacalii s-ar putea trăda singuri. Împăratul râse disprețuitor.
– Circulă zvonuri, sire, că vă supără inima, spuse Brodrig cu umilință.
Împăratul pufni răutăcios:
– Cei care iau în serios acest zvon vor avea dureri de inimă și mai rele. Spune-mi, mai degrabă, ce dorești tu.
Brodrig se ridică de jos când îi făcu semn împăratul și spuse:
– În legătură cu Generalul Bel Riose, Guvernatorul Militar al Siwennei.
– Riose? făcu Cleon, încruntat. (Încercă să-și amintească, dar nu știu de unde să-l ia.) Stai puțin, nu-i cel care a trimis un mesaj fantezist cu câteva luni în urmă? Da, știu acum. Cerșea o aprobare ca să-și facă o carieră de cuceritor, întru gloria Imperiului și a Împăratului.
– Exact, sire.
Împăratul izbucni în râs:
– Crezi că mai am asemenea generali, Brodrig? Astfel de oameni par a fi bizare relicve ale trecutului. Și ce i-am răspuns? Cred c-ai avut tu grijă să-i răspunzi.
– Da, sire. I s-a cerut să trimită informații suplimentare și să nu ia nici o hotărâre care să implice acțiuni navale fără ordinul personal al Împăratului.
– Hmm! Destul de prudent. Cine e acest Riose? A fost vreodată pe la Curte?
Brodrig dădu afirmativ din cap și colțurile gurii i se ridicară într-o încercare de zâmbet ironic:
– Și-a început cariera militară acum zece ani, prin a fi cadet în Gardă. A participat la lupta de la Aglomerarea Lemul.
– Aglomerarea Lemul? Nu mai am o memorie atât de… Atunci când un tânăr soldat a intervenit, salvând două nave de linie de la o ciocnire directă? (Gesticulă iritat.) Nu-mi amintesc detaliile. A fost ceva eroic.
– Riose era acel soldat. A fost avansat și numit căpitan activ pe o navă, spuse Brodrig sec.
– Iar acum Guvernator Militar al unui sistem de la graniță – și e încă tânăr. Un bărbat capabil, Brodrig!
– Nu ne putem baza pe el, sire. Trăiește în trecut. Are nostalgia acelor vremuri sau, mai degrabă, a miturilor care relatează despre viața de atunci. Asemenea oameni sunt inofensivi în ceea ce-i privește, dar ciudata ignorare a realității îi face să pară niște caraghioși în ochii altora. Subordonații sunt complet subjugați de el, adăugă Brodrig. Este unul dintre generalii iubiți.
– Chiar așa? se miră împăratul. Hai, Brodrig, nu mi-ar surâde să fiu slujit numai de incompetenți. Astfel de oameni n-au cum să devină exemple de invidiat în ceea ce privește credința.
– Un trădător care este și incompetent nu prezintă nici un pericol. Mai degrabă oamenii capabili trebuie supravegheați.
– Te numeri și tu printre aceștia, Brodrig? (Cleon al II-lea râse și apoi se strâmbă de durere.) Bine, lasă acum cuvintele mari. Ce vești mai ai de la acest tânăr cuceritor? Sper că n-ai venit doar ca să retrăim trecutul.
– Sire, s-a primit un nou mesaj de la Generalul Riose.
– Da? Și ce mai dorește?
– A spionat zona în care trăiesc acești barbari și recomandă o expediție în forță. Motivațiile sunt detaliate și destul de plicticoase. Cu toate acestea, nu merită s-o deranjez pe Maiestatea voastră Imperială acum, când sunteți indispus, mai ales că problema va fi discutată pe îndelete în cursul sesiunii Consiliului Lorzilor. Se uită către împărat.
Cleon se încruntă.
– Lorzii? E o treabă de competența lor? Asta ar însemna noi cereri pentru o interpretare mai permisivă a Cartei. Întotdeauna se ajunge la asemenea pretenții.
– E inevitabil, sire. Ar fi fost mai bine dacă Augustul dumneavoastră tată ar fi înfrânt ultima revoltă fără să acorde acea Cartă. Dar pentru că ea există, trebuie s-o suportăm o vreme.
– Cred că ai dreptate. Atunci, Lorzii să dezbată problema. Dar pentru ce atâta solemnitate? La urma urmei, nu-i decât un subiect minor. Succesul la o graniță îndepărtată, cu trupe nu prea numeroase, nu reprezintă o treabă de stat.
Brodrig schiță un zâmbet și spuse indiferent:
– Poate pentru un idiot romantic, dar chiar și un asemenea om devine o armă mortală dacă un rebel lipsit de romantism îl folosește ca unealtă. Sire, omul a fost iubit aici și este iubit și la graniță. Tânăr e, iar dacă va anexa una sau două planete barbare care au luat-o razna va deveni un cuceritor. Și un tânăr cuceritor, capabil să stârnească entuziasmul piloților, minerilor, comercianților și al altor asemenea specimene, este oricând un pericol. Chiar dacă n-ar fi împins de dorința de a proceda cu dumneavoastră așa cum a procedat Augustul dumneavoastră tată cu uzurpatorul Ricker, tot ar putea fi folosit drept armă de către unul dintre loialii voștri Lorzi.
Cleon al II-lea făcu un gest repezit și se chirci de durere. Se liniști, dar zâmbetul îi era șters și vorba doar o șoaptă.
– Ești un supus neprețuit, Brodrig. Întotdeauna bănuiești mai mult decât se cuvine și trebuie să accept doar jumătate din precauțiile pe care le-ai sugerat ca fiind absolut sigure. Le vom supune spre dezbatere în Consiliul Lorzilor. Vom vedea ce spun și ei și vom lua măsuri în consecință. Presupun că tânărul încă nu a întreprins nici o acțiune ostilă.
– N-a raportat așa ceva, dar cere deja întăriri.
– Întăriri! (Ochii împăratului se luminară a uimire.) Ce forță are cu el?
– Zece nave de linie, sire, cu vasele auxiliare respective. Două dintre nave sunt echipate cu motoare recuperate de la fosta Mare Flotă, una cu o baterie de artilerie grea din aceeași sursă, iar celelalte sunt din ultimii cincizeci de ani, dar totuși utilizabile.
– Zece nave mi se par suficiente pentru orice acțiune rezonabilă. Tatăl meu a obținut primele victorii asupra uzurpatorului cu mai puține. Cine sunt barbarii ăștia împotriva cărora vrea să lupte?
Secretarul particular ridică ochii, plin de sine.
– Raportul face referire la „Fundație”.
– Fundație? Ce înseamnă asta?
– Nu avem documente despre ea, sire. Am cercetat cu atenție arhivele. Zona indicată se află în vechea provincie Anacreon, care acum două secole a decăzut, fiind bântuită de piraterie, barbarie și anarhie. Cu toate acestea, nu există nici o planetă cunoscută sub numele de Fundație în întreaga provincie. Există câteva mențiuni neclare despre un grup de oameni de știință trimiși în provincia aceea cu puțin timp înainte de a ieși de sub protecția noastră. Oamenii de știință trebuiau să pregătească o Enciclopedie. (Zâmbi vag.) Cred că au numit-o Fundația Enciclopediei.
– Atunci, socoti Împăratul îngândurat, acesta mi se pare un element insuficient pentru a face vreo supoziție.
– Sire, nu s-a mai primit nici un mesaj din partea acelei expediții după instaurarea anarhiei în regiune. Dacă urmașii lor mai trăiesc și încă-și păstrează numele, atunci e sigur că s-au scufundat în barbarie.
– Și deci vrea întăriri. (Împăratul îl privi neîndurător.) Foarte ciudat! Să-ți propui să lupți împotriva unor sălbatici cu zece nave și să ceri întăriri chiar înainte de a da prima lovitură. Și, cu toate astea, parcă am început sa mi-l amintesc pe acest Riose; era un băiat atrăgător, provenit dintr-o familie loială nouă. Brodrig, există complicații al căror înțeles nu-l pătrund. S-ar putea ca ele să aibă o importanță mai mare decât pare la prima vedere.
Își plimbă degetele pe cearșaful strălucitor care-i acoperea picioarele țepene.
– Am nevoie de un om acolo, spuse el, unul care să vadă tot, să înțeleagă și să fie credincios, Brodrig…
Secretarul dădu supus din cap:
– Și navele, sire?
– Încă nu. (Împăratul gemu ușor în timp ce-și schimba poziția cu mare atenție și îndreptă spre Brodrig un deget tremurător.) Nu, până nu vom ști mai multe. Convoacă Consiliul Lorzilor de azi într-o săptămână. Va veni și momentul potrivit pentru cucerire. Vom rezolva și problema asta, altfel mulți vor regreta.
Își lăsă capul în fluxul înviorător al pernei cu câmp de forță spre a-și alina durerile.
– Du-te acum, Brodrig, și trimite doctorul. E cel mai nătâng șarlatan pe care l-am avut.
Începe războiul.
Cartea Fundația și imperiul poate fi achiziționată de la: