Întâlnirea neprevăzută care îți va schimba viața, porțiunea de gheață pe care n-ai observat-o, genul acela de răspuns pe care îl dai fără să te gândești… Experiențele de câteva secunde, care apoi ajung să te definească.
Băiețelul ăsta nu are, de exemplu, decât opt ani. Un singur pas greșit și totul s-ar putea schimba pentru el, în mod ireversibil. Mama lui și-a dat în cărți și i s-a prezis că va rămâne văduvă în mai puțin de un an. I-a povestit totul fiului ei, plângând în hohote, cu pumnii strânși la piept de disperare. Trebuie să vorbesc cu cineva, înțelegi, nu? El nu-și putea imagina că tatăl lui, care părea indestructibil, ar fi putut să moară. Acum trăiește într-o spaimă continuă. Chiar există mame de genul ăsta… A lui are 30 de ani, dar o mentalitate de liceeană. A și uitat de mult tâmpenia aia de predicție (pe lângă o anumită doză de incosecvență mai e și uitucă; în capul ei un gând nou îl alungă pe cel vechi cu o rapiditate care uneori te exasperează). În cazul băiețelului însă e altă mâncare de pește. Imaginația l-a târât cu totul în benza acestei povești cu vrăjitoare despre care n-a mai vorbit niciodată cu nimeni, dar care s-a transformat în coșmarul vieții lui. În unele zile ideea morții tatălui său i se instalează în creier, posedându-l până la durere, apoi dispare ca prin miracol, săptămâni întregi. Când revine are o forță înzecită, încât ajune să-i taie picioarele, la propriu, făcându-l să se sprijine de ceva ori să se așeze.
În momentul în care amenințarea reapare, săvârșește tot felul de ritualuri și descântece, convins că eventuala moarte a tatălui ar fi doar vina lui.
Cel de azi: „Dacă nu calc pe linia dintre plăcile de pe trotuar, tata n-o să moară”, valabil doar începând de la brutărie.
Încă de la plecarea de acasă e atât de încordat, încât de-abia răsuflă, iar drumul până la școala de muzică e destul de lung. Ceva îi spune că de data asta n-o să reușească, dar nu găsește nimic plauzibil, niciun fel de pretext ori scuză care l-ar putea îndreptăți să renunțe. O stradă, a doua, hai ca se vede bulevardul, dar angoasa crește și crește și lui i se pare că apropierea de ținta eliberatoare reprezintă, de fapt, catastrofa. Merge cu privirea ațintită în pământ, iar cutia clarinetului i se leagănă foarte ușor în mână. E transpirat fleașcă. Mai are două sute de metri până la școală. Zi-i presentiment, dar în timp ce se apropie, ridică dintr-o dată ochii și-l vede pe tatăl său apărând din sensul opus. În faa acestuia se ridică o schelă care te obligă să ocolești, trecând pe o pasarelă de lemn care ajunge până în șosea. Locul de trecere e strâmt. Tatăl lui își face loc înainte cu umerii, călcând hotărât. Când merge în felul ăsta, ți se pare că nimic nu l-ar putea opri din drum. Băiatul e surprins, pentru că rareori îl vede venind atât de devreme.
Ceea ce vede în continuare îi va rămâne fixat cadru cu cadru în memorie.
Dar gata, destul cu lipsa de concentrare, înapoi la fixatul trotuarului. Rămâne perplex: piciorul i se odihnește exact pe linia de demarcație dintre plăci…
Vai, tata o să moară, e inevitabil!
Astfel de evenimente capitale se petrec cu o viteză stupefiantă.
Uitați-vă de exemplu, la fata aflată la câțiva metri de băiețel. Nu pre drăguță, studentă la economie, n-a avut încă nicio relație sexuală. Se consolează mereu cu un „N-a fost să fie”, chiar dacă lucrurile sunt mult mai complicate, dar oricum, nu contează, sumtem în mai, ea are 22 de ani și important e că în acest moment se află la colțul străzii Joseph-Merlin împreună cu un bărbat care o dorește; pentru asta i-a și dat întâlnire și acum i-o spune pe șleau. Ar fi suficient să zică da sau nu pentru ca evenimentele să ia o turnură sau alta. Nu numai în ceea ce privește povestea prozaică a virginității. Asta pentru că ea va zice nu. Bărbatul o va asigura că nu e nici o problemă, că înțelege (vezi să nu…), ea îl va urmări cu privirea și în momentul în care va începe să-și regrete decizia și va dori să-l strige…
Prea târziu.
Explozia e atât de puternică încât zguduie tot cartierul. E asemenea unui cutremur, al cărui suflu se resimte la sute de metri.
Într-o fracțiune de secundă, băiețelul vede trupul masiv al tatălui său zburând prin aer, ca și cum o mână gigantică l-ar fi lovit cu brutalitate în piept. Tânăra, pe de altă parte, nici n-apucă bine să deschidă gura și fostul ei viitor iubit e deja în aer și trece cu capul prin vitrina magazinului Women’s Secret.
Strada Joseph-Merlin e plină de magazine. Îmbrăcăminte, încălțăminte, produse alimentare, spălătorie, drogherie… De altfel, e strada cea mai comercială din cartier. Dacă vrei ceva mai bun trebuie să urci până la intersecția Pradelle. Suntem pe 20 mai, un soare de o bândețe văratecă încălzește orașul de câteva zile. E ora 17 și pentru moment te-ai putea crede în iulie, de-ți vine cheful să ieși la o terasă. E plin de lume peste tot, așa că explozia bombei se transformă într-o catastrofă, dar aduce și nedreptate.
Pe de altă parte, dacă lumea ar fi fost un loc al dreptății…
Cartea Rosy & John poate fi achiziționată de la: