A fost odată ca niciodată – de fapt, cam pe la începutul secolului XX – când căsătoriile în sânul familiilor regale nu însemnau decât relații aranjate, tratate de pace menite să asigure hotarele sau un mijloc de a consolida alianțele politice. Cei care doreau să se căsătorească din dragoste erau priviți dezaprobator, ca niște persoane care își neglijează datoria față de țară.
Totuși, cea mai modernă poveste de dragoste din istoria venerabilei monarhii britanice începe într-un mod similar celui care a caracterizat secole de-a rândul mariajele regale: printr-un aranjament.
La 27 noiembrie 2017, într-o după-amiază noroasă, Prințul Harry de Wales, cel de-al cincilea în linia de succesiune la tronul britanic, a coborât bine-cunoscutele trepte ale Palatului Kensington, către nu mai puțin celebra Sunken Garden, alături de frumoasa lui iubită cu părul întunecat. Cei doi se aflau acolo pentru obligatoria ședință foto care urma anunțului oficial făcut, cu câteva ore în urmă, de Clarence House, cu privire la logodna lor. Apa cenușie a lacului oglindea imaginea îndrăgostiților, care se țineau de mână, cu capetele ușor plecate unul spre celălalt, de parcă ar fi fost niște lebede surprinse într-un dans al împerecherii, capabili să-și citească și să-și anticipeze limbajul trupului. Zâmbetele radioase ale cuplului au suplinit cu succes absența soarelui. Deși nu purta pardesiu deasupra costumului său bleumarin, cu siguranță, Prințul Harry nu a simțit mușcăturile vântului de toamnă. Îmbrăcată într-un pardesiu alb, prins în talie cu un cordon, viitoarea mireasă, Meghan Markle, încălca deja protocolul, căci nu purta dres.
Această declarație în materie de stil era un indiciu că Meghan face lucrurile altfel, iar frecventele demonstrații publice de iubire arată, din nou, că ea și Harry sunt și vor fi și de acum înainte ca niciun alt cuplu din familiile regale.
Predestinata lor întâlnire aranjată avusese loc cu mai puțin de 17 luni în urmă, iar în acest răstimp, cei doi fuseseră nedespărțiți, atât cât pot fi doi oameni care locuiesc pe continente diferite și au aranjamente profesionale ce îi țin ocupați ziua întreagă. Meghan nu era o nubilă prințesă străină care aștepta cu nerăbdare să i se spună ce căsătorie dinastică îi fusese hărăzită și nici vreo neprihănită adolescentă britanică lipsită de experiență.
Meghan Markle este o străină. Iar cu o generație în urmă, căsătoria ei cu Harry ar fi fost de neimaginat.
Schimbăm cadrul și ne aflăm în parcul Windsor, pe Smith’s Lawn, pentru un meci de polo desfășurat într-o zi ploioasă. Se întâmpla în 1970. Povestea spune că o tânără blondă, care măsura aproape 1,72 metri și semăna uluitor de mult cu dădaca pe care o avusese Prințul de Wales în copilărie, și-a croit drum prin noroi până la moștenitorul coroanei regale și, plină de îndrăzneală, i-a lăudat calul: „Un animal pe cinste, domnule! Cred că ați jucat minunat de bine!”
Odată ce a reușit să-i stârnească atenția Prințului Charles, la cea de-a doua întâlnire, femeia i-a spus acestuia cu o nerușinare strigătoare la cer: „Străbunica mea și străbunicul dumneavoastră au fost amanți. Ce părere aveți despre asta?”
Tatăl Camillei Shand era un apropiat al Casei regale și își câștigase mai mult decât sugestiva poreclă „Bastonul de argint”. Străbunica la care se referea tânăra era Alice Keppel, cunoscută drept „La Favorita”, amanta vreme de mai bine de 12 ani a lui Eduard al VII-lea. Femeia fusese luată pe sus de la căpătâiul suveranului aflat pe moarte, la ordinul reginei, care nu mai suferea să-și vadă rivala înaintea ochilor.
Fiul cel mare al Reginei Elisabeta s-a îndrăgostit până peste cap de Camilla, iar cei doi au format un cuplu până când Charles a intrat în Marina Regală. El nu a cerut-o în căsătorie, iar ea nu a fost deloc dornică să-l aștepte. În 1973, Camilla s-a măritat cu căpitanul de cavalerie Andrew Parker Bowles, cu opt ani mai vârstnic. Dar la momentul la care ea și Charles au început să iasă împreună, chiar dacă prințul nu ar fi fugit de o oficializare a relației, Palatul Buckingham tot nu ar fi considerat-o pe Camilla potrivită pentru rolul de mireasă regală. Deși tatăl ei făcea parte dintre curteni, iar tânăra urmase școli înalte, familia Shand nu era considerată a fi suficient de… aristocrată pentru a „furniza” o viitoare suverană. În plus, Camilla nu mai era virgină.
Nici mama Reginei Elisabeta, Elizabeth Bowes-Lyon, nu se trăgea dintr-o familie regală, dar tatăl ei era conte, iar ea era pură ca zăpada când s-a măritat, în 1923, cu pe atunci Ducele de York. În 1947, pe când era moștenitoare a coroanei britanice, Regina Elisabeta s-a căsătorit cu un nobil străin, vărul ei de gradul al patrulea, Prințul Philip al Greciei si Danemarcei, și încă din dragoste. În plus, în preajma războiului, atunci când cele mai multe monarhii nu mai trăiau decât în cărțile de istorie, nu mai era necesară o căsătorie care să cimenteze o alianță politică.
Cartea O Printesa Americana poate fi achiziționată de la: