Doamna Grunbach nu mai adăugă nimic, așteptând să vadă cum va reacționa K. și dacă-i va permite să vorbească mai departe. Dar K. o lăsă mai întâi să se frământe, învârtind gânditor lingurița în cafea și tăcând. Apoi se uită la ea și spuse:
– Ați renunțat la vechile bănuieli în privința domnișoarei Burnster?
– Vai, domnule K., strigă doamna Grunbach, care tocmai întrebarea aceasta o aștepta de la bun început, și-și întinse spre el mâinile împreunate a rugă – vai, domnule K., ați luat deunăzi în serios o vorbă spusă într-o doară! Departe de mine gândul de-a vă suprăra pe dumneavoastră sau pe oricare altă persoană; doar mă cunoașteți de-atâta amar de vreme, domnule K., și puteți fi convins de asta. Nu știți cât am suferit în ultimele zile. Tocmai eu să-mi bârfesc chiriașii? Și dumneavoastră, domnule K. m-ati crezut în stare și mi-ati spus să vă anunț când trebuie să vă mutați! Dumneavoastră să vă mutați!
Lacrimile îi înăbușiră ultimul strigăt. doamna Grubach își duse șorțul la ochi și oftă din adâncul inimii.
– Nu plângeți, doamnă Grubach, spuse K., și se uită pe fereastră, căci nu se gândea decât la domnișoara Burstner și la faptul că-și luase o fată străină în cameră. Nu plângeți, repetă el întorcându-se spre proprietăreasă.
Și văzând că doamna Grubach continua să plângă adăugă:
– Nici eu n-am vorbit atunci atât de serios pe cât vă închipuiți; ne-am înțeles greșit unul pe altul, asta se poate întâmpla și între vechi prieteni.
Doamna Grubach își coborî puțin șorțul de la ochi, ca să vadă dacă chiriașul se împăcase cu adevărat.
– Da, așa e, spuse K.
Și cum după purtarea doamnei Grubach putea conchide că nepotul ei, căpitanul, nu divulgase nimic, îndrăzni să adauge:
– Credeti chiar că m-aș putea certa cu dumneavoastră pentru o străină?
– Tocmai asta e, domnule K., spuse doamna Grubach care, de cum se simțea îndemnată la vorbă făcea greșeala să spună ce n-ar fi trebuit spus. M-am tot întrebat: de ce i-o fi purtând domnul K. atâta grijă domnișoarei Burstner? De ce s-o fi certat, din cauza ei, cu mine, când știe bine că-mi pierd somnul la cel mai mic cuvințel pe care mi-l spune? Doar n-am spus despre domnișoara Burstner decât lcururi văzute cu ochii mei.
K. nu-i răspunse nimic, căci la primul cuvânt rostit nu s-ar mai fi putut stăpâni și-ar fi dat-o pe ușa afara, ceea ce nu voia deloc să se întâmple. Se mulțumi deci să-și bea cafeaua și s-o facă pe doamna Grubach să simtă că prezența ei este de prisos.
Afară începură să se audă din nou pașii târșâiți ai domnișoarei Montag care traversa vestibulul.
– Auziți? întrebă K. arătând cu degetul spre ușă.
– Sigur, oftă doamna Grubach. Am vrut s-o ajut, ba chiar să-i împrumut servitoarea; dar e foarte încăpățânată, a ținut morțiș să-și care singură toate lucrurile. Mă mir ce-o fi găsit-o pe domnișoara Burstner: eu, de multe ori, sunt sătulă până peste cap s-o mai țin în casă pe domnișoara Montag, și iată că domnișoara Burnster și-o ia acum chiar la ea în cameră.
– Ce vă pasă? spuse K. strivind resturile de zahăr din ceașca. Vă păgubește cu ceva?
– Nu, spuse doamna Grubach, mutarea în sine e binevenită, căci îmi eliberează o cameră pe care pot s-o dau nepotului meu, căpitanul. M-am tot temut să nu vă deranjeze zilele astea cât a locuit în salon, unde am fost nevoită să-l găzduiesc. Nepotul meu nu prea tine seama de nimeni.
– Ce idee! spuse K., ridicându-se; nu despre asta e vorba; pesemne că mă credeți grozav de nervos fiindcă nu pot suporta colindul domnișoarei Montag! Ia te uită! Acum iar se întoarce!
Doamna Grubach se simți tare neputincioasă.
– Să-i spun, domnule K., să-și amâne pentru mai târziu restul mutatului? Dacă vreți, pot să fac asta imediat.
– Trebuie să se mute la domnișoara Burstner, nu-i așa?
– Da, spuse doamna Grubach, neînțelegând prea bine intenția lui K.
– Atunci trebuie să-și care lucrurile!
Doamna Grubach se mulțumi să clatine din cap. Neputința ei mută, care părea bravadă, îl enervă și mai mult pe K., de aceea începu să umble de colo-colo, de la ușă la fereastră și iar la ușa, împiedicând-o astfel să plece pe doamna Grubach care probabil ar fi ieșit dacă n-ar fi oprit-o naveta aceasta continuă.
Cartea Procesul poate fi achiziționată de la: