Kyoto, 1160
Minamoto Yoshitsune a intrat dereme în posesia moștenirii sale. Băiatul nu știa să meargă când tatăl său i-a lăsat un război pierdut, o familie distrusă și un dușman înverșunat.
Tatăl lui Yoshitsune s-a pregătit de luptă la adăpostul beznei friguroasea unei nopți de iarnă. Mândria războinicului presupunea eleganță, așa că slujitorii i-au prezentat doi cai de război – unul negru și unul alb – dintre care să aleagă. A ordonat să se facă lumină cu torțele de pin. Monturile din bronz și argint ale șeilor scânteiau și străluceau în lumină.
– Când pleci la luptă, nimic nu e mai important decât calul, a spus tatăl lui Yoshitsune.
Tatăl lui Yoshitsune era conducătorul clanului de samurai Minamoto. Cinci sute de războinici l-au urmat când a pornit călare pe calul său negru de război pe străzile întunecoase din Kyoto. Cu siguranță că oamenii din popor care locuiau pe traseu – negustori de pește și țesători de mătase, tâmplari și moașe, cerșetori și cei care făceau hârtie – au fost treziți de tropăitul celor două mii de copite. Cu siguranță că și-au îmbrățișat copiii și n-au scos nici un sunet, știind că nu-i a bună când niște oameni înarmați până-n dinți trec pe-acolo în toiul nopții.
La două ore după miezul nopții, tatăl lui Yoshitsune și oamenii lui au ajuns la destinație: palatul împăratului abdicat. Clanul Minamoto a dat buzna pe porțile palatului. Ei l-au trezit din somn pe împăratul abdicat, l-au târât și l-au azvârlit într-un car cu boi, înainte să apuce să se dezmeticească. Carul s-a pus în mișcare, păzit de tatăl lui Yoshitsune care călărea lângă el.
Până atunci nici un samurai nu îndrăznise să atace un fost împărat. În calitate de cap al familiei, împăratul abdicat avea o putere uriașă. Împăratul care domnea – fiul adolescent al împăratului abdicat – era doar o marionetă. Adevăratul conducător era împăratul abdicat: el scria legile, contrla guvernul și acorda titluri și moșii elitei japoneze.
Pe lângă putere, împăratul abdicat se bucura de un imens prestigiu. Împărații japonezi erau considerați descendenți semidivini ai zeiței soarelui. Majoritatea oamenilor s-ar fi gândit de două ori înainte să răpească un semizeu, dar tatăl lui Yoshitsune nu era genul care să se gândească de două ori. În plus, era furios. Cu câțiva ani în urmă, îi ținuse partea împăratului abdicat într-o dispută politică. Când împăratul abdicat câștigase disputa, tatăl lui Yoshitsune se așteptase să primească un rang mai înalt și bogăția aferentă noului titlu. În schimb, a fost numit ministru al grajdurilor. Taira Kiyomori, un conducător samurai rival care, la rându-i, îl susținuse pe împăratul abdicat, primise o răsplată mult mai mare.
Tatăl lui Yoshitsune era dispus să-și riște propria viață, viețile oamenilor săi și ale copiilor săi pentru a se răzbuna pe cei care-l trataseră cu dispreț. El spera că va stăpâni Japonia dacă-l răpea pe împăratul abdicat. Planul său era să-l oblige pe împăratul abdicat să-i acorde titluri cu duiumul si să-i ia titlurile lui Taira Kiyomori. Dar, pentru început, tatăl lui Yoshitsune voia ca împăratul abdicat să știe cât era de furios pe povestea cu „ministrul grajdurilor”. A dat ordin ca palatul împăratului abdicat să fie incendiat.
Samuraii Minamoto au dat foc clădirilor din lemn. Au luat poziție pe drumurile de lângă palat și și-au pregătit arcurile. Au tras în toți cei care au încercat să fugă, indiferent dacă erau nobili, femei de la curte sau servitori.
Într-o cronică de război se spune: „Dacă încercau să se ferească de săgeți, erau mistuiți de flăcări. Cei care s-au temut de săgeți și au fost îngroziți de foc au sărit într-o fântână. Însă cei de pe fund s-au înecat, iar cei de deasupra au fost acoperiți de cenușa și tăciunii de la numeroasele clădiri care ardeau în bătaia vântului puternic și n-a scăpat cu viață niciunul.”
În timp ce fumul și țipetele învăluiau palatul în flăcări, vestea despre atac s-a răspândit. Tatăl lui Yoshitsune așteptase ca dujmanul lui, Taira Kiyomori, să plece din oraș înainte să-l răpească pe împăratul abdicat. Dar, când mesagerii au ajuns la Kiyomori, conducătorul clanului Taira s-a pregătit să pornească în apărarea împăratului abdicat.
Kiyomori purta o armură neagră și cizme negre din piele de urs și avea o sabie cu o teacă neagră, lăcuită și săgeți negre, lăcuite. Pe coif avea un ornament strălucitor de argint în formă de coarne monstruoase de rădașcă. Călare pe un cal negru, îndesat și musculor, cavalerul întunecat al Kyotoului a pornit în galop spre casă.
Și alți samurai s-au grăbit să i se alăture conducătorului clanului Taira. Când a ajuns în capitală, Kiyomori avea alături trei sute de războinici. Tatăl lui Yoshitsune și cei cinci sute derăzboinici ai săi cuceriseră încă un palat imperial în Kyoto. Taira Kiyomori a condus contraatacul. Deși au luptat cu înverșunare, samuraii Taira, depășiți numeric, n-au reușit să-i alunge pe samuraii Minamoto.
Cartea Samurai. Război și onoare în Japonia medievală poate fi achiziționată de la: