Sângele îmi piere din obraji și arunc o privire stânjenită spre Taylor, care ne ignoră cu stoicism.
La dracu’! Tocmai acum mi-am găsit să fiu slobodă la gură. Anastasia! Vocea interioară îmi aruncă o privire mustrătoare.
Christian deschide gura, apoi o închide la loc și se încruntă la mine, iar eu îi răspund tot cu o privire încruntată. Ne uităm țintă unul la altul, iar căldura revederii face loc unei atmosfere glaciale, încărcată de cuvinte nerostite și reproșuri latente.
Din fericire, călătoria stânjenitoare cu mașina nu durează mult, iar, în cele din urmă, Taylor oprește în fața apartamentului meu.
Cobor repede din mașină, fără să aștept să mi se deschidă portiera.
Îl aud pe Christian șoptindu-i lui Taylor:
– Cred că ar fi bine să mă aștepți aici.
Îl simt aproape în spatele meu, în timp ce cotrobăi în geantă după cheia de la intrare.
– Anastasia, spune el calm, ca și când aș fi o jivină încolțită.
Oftez și mă întorc cu fața spre el. Furia mea e aproape palpabilă – o entitate întunecată ce amenință să mă sufoce.
– În primul rând, nu ți-am mai tras-o de o vreme – care mi se pare destul de lungă – iar, în al doilea rând, îmi doream să intru în lumea editorială. Dintre cele patru edituri din Seattle, SIP e cea mai profitabilă, dar a ajuns în punctul de maximă dezvoltare și o să intre într-o perioadă de stagnare – așa că are nevoie să se extindă.
Mă uit la el cu un aer glacial. Privirea lui e foarte intensă, ba chiar amenințătoare, însă și extrem de sexy. Simt că mă pierd în adâncul ochilor lui severi.
– Deci acum ești șeful meu, pufnesc eu.
– Tehnic vorbind, sunt șeful șefului șefului tău.
– Tehnic vorbind, faptul că mi-o trag cu șeful șefului șefului meu e o turpitudine morală crasă.
– Deocamdată, doar te cerți cu el, se încruntă Christian.
– Pentru că e un mare nenorocit, răspund eu printre dinți.
Luat prin surprindere, Christian face un pas înapoi. Fir-ar să fie!
Oare am mers prea departe?
– Un nenorocit? murmură el, iar pe chipul său apare o mină amuzată.
La naiba! Sunt furioasă pe tine, nu mă face să râd!
– Da, răspund eu, încercând să-mi păstrez aerul indignat.
– Un nenorocit? repetă Christian.
De data asta, buzele îi schițează un zâmbet reținut.
– Nu mă face să râd când sunt furioasă pe tine! strig eu.
Iar el zâmbește – un zâmbet larg, strălucitor, tipic american – iar eu nu mă pot abține. Izbucnesc în râs. Cum aș putea să rezist bucuriei ei din zâmbetul lui?
– Faptul că afișez un zâmbet prostesc nu înseamnă că nu sunt al naibii de furioasă pe tine, bombăn eu, încercând să-mi înăbuș chicotelile de majoretă.
Cu toate că nu am fost niciodată majoretă, îmi spun cu amărăciune în sinea mea.
Se apleacă spre mine și mă aștept să mă sărute, dar nu o face. Își afundă fața în părul meu și inspiră adânc.
– Ca de obicei, domnișoară Steele, ești imprevizibilă.
Se dă în spate și mă privește cu un aer amuzat:
– Cum facem, mă inviți înăuntru sau îmi dai papucii pentru că mi-am exercitat dreptul democratic de cetățean, om de afaceri și consumator american de a cumpăra ce-mi poftește inima?
– Ai discutat cu dr. Flynn despre asta?
Izbucnește în râs:
– Mă primești sau nu, Anastasia?
Mă străduiesc să afișez un aer supărat – îmi mușc buza, ca să fiu credibilă – dar în cele din urmă zâmbesc și deschid ușa. Christian se întoarce și îi face semn cu mâna lui Taylor, iar Audi-ul demarează.
E ciudat să-l am pe Christian Grey în apartamentul meu, care pare prea mic pentru el.
Încă sunt furioasă – hărțuirea lui nu cunoaște limite, și îmi dau seama că așa a aflat că e-mailurile mele de la SIP sunt monitorizate. Probabil știe despre SIP mai multe decât mine. E un gând neplăcut.
Ce pot să fac? De ce simte nevoia să-mi poarte de grijă? Pentru numele lui Dumnezeu, sunt om în toată firea – oarecum. Ce-aș putea face să-l liniștesc?
Mă uit la chipul lui frumos, în timp ce măsoară camera cu pași mari, ca un animal de pradă în cușcă, iar furia mi se domolește. E înduioșător să-l văd în apartamentul meu, după ce mi-am închipuit că totul s-a sfârșit între noi. Mai mult decât înduioșător – îl iubesc, iar sufletul îmi e copleșit de o bucurie amețitoare. Christian se uită de jur împrejur, examinând camera.
– Frumos apartament, spune el.
– E cumpărat de părinții lui Kate.
Încuviințează din cap cu un aer distras, iar ochii lui cenușii și îndrăzneți se fixează asupra mea.
– Ăă… vrei să bei ceva? bâigui eu, îmbujorându-mă de emoție.
– Nu, mulțumesc, Anastasia, răspunde el, iar ochii i se întunecă.
Fir-ar să fie! De ce sunt atât de emoționată?
– Ce ai vrea să faci, Anastasia? mă întreabă el blând, apropiindu-se de mine, cu un aer sexy și feroce. Eu știu ce vreau să fac, adaugă el, cu glas scăzut.
Mă dau în spate până mă lovesc de blatul din mijlocul bucătăriei.
– Încă sunt supărată pe tine.
– Știu, zâmbește el cu jumătate de gură, în chip de scuză.
Simt că mă topesc… Mă rog, nu chiar atât de furioasă.
– Vrei să mănânci ceva? Întreb eu.
Încuviințează ușor din cap.
– Da, pe tine, murmură el.
Simt că mi se încordează toată jumătatea inferioară. Sunt sedusă de vocea lui, la care se adaugă privirea lui lacomă, care dă de înțeles că mă vrea chiar acum – Dumnezeule mare!
Stă în fața mea, fără să mă atingă, privindu-mă în ochi și învăluindu-mă în căldura pe care o degajă. Mă înăbuș, sunt agitată și simt că mi se moaie picioarele, o dorință întunecată inundându-mi tot trupul. Îl doresc.
Cartea Cincizeci de umbre întunecate poate fi achiziționată de la: