– Următorul!
Agentul vamal strigă persoana din fața mea, iar eu mă apropii de linia mare și roșie, lovind absentă cu piciorul în obstacolul despărțitor și sprijinindu-mi mâna pe bara strălucitoare a balustradei. Din căte se pare, la Heathrow nu sun benzi ajustabile, cel mai probabil, mereu se formează cozi lungi, din moment ce au nevoie de o demarcare permanentă.
Telefonul începe să sune, chiar în timp ce-l țineam în mână și-l loveam ușor de picior. Mă uit la ecran. Nu cunosc numărul.
– Alo? răspund.
– Eleanor Durran?
– Da?
– Gavin Brookdale la telefon.
Primul gând care-mi vine în minte e că e vorba de-o farsă. Gavin Brookdale tocmai și-a dat demisia din funcția de șef de personal la Casa Albă. A condus toate campaniile politice mari din ultimii douăzeci de ani. E o legendă. E idolul meu. El să mă sune pe mine?
– Alo?
– Scuze, sunt… sunt aici, mă bâlbâi eu. Doar că…
– Ați auzit de Janet Wikes?
Dac-am auzit… Janet Wilkes este o senatoare proaspăt aleasă din Florida și un candidat-surpriză pentru președinție. Are patruzeci și cinci de ani, și-a pierdut soțul în Afganistan în urmă cu doisprezece ani, a crescut trei copii cu un salariu de profesoară, reușind în același timp să facă Facultatea de Drept, iar apoi a construit de la zero cea mai impresionantă campanie senatorială din câte știu. Are și cel mai sexi iubit pe care l-am văzut vreodată, care-i în același timp avocat pentru drepturile omului, dar asta-i altă treabă. Este o Gold Star Wife care are o perspectivă progresistă asupra problemelor sociale. Nu am mai văzut pe nimeni ca ea pe scena politică de la noi. Prima dezbatere va avea loc abia peste două săptămâni, pe 13 octombrie, dar votanții par să o adore: s-a clasat pe locul trei din doisprezece candidați. Candidatul Numărul Doi nu pare unul de cursă lungă – suferă de Boala Amantei(lor) Părăsite. Numărul Unu, în schimb, e chiar actualul vicepreședinte, George Hillerson, un oponent de care Gavin Brookdale (dacă zvonurile de la Washington sunt corecte) s-ar părea că se teme. Totuși, nici măcar un tip mercantil ca Brookdale nu ar susține un candidat ca Wilkes doar ca să îi facă în ciudă principalului nominalizat. Înainte de toate, lui Gavin Brookdale îi place să câștige.
– Bineînțeles că am auzit de ea.
– A citit articolul tău din The Atlantic. Amândoi l-am citit. „Arta educației și moartea gândirii electoratului american”. Am fost impresionați.
– Mulțumesc, spun eu și roșesc. Am simțit că lipsea ceva din discurs…
– Ai scris mai degrabă filosofic, nu politic.
Asta mă face să mă blochez.
– Înțeleg de ce spuneți asta, dar…
– Stai liniștită, știu că te pricepi la politică. Știu că ai câștigat în Ohio pentru Janey Bennet și Districtul 138 pentru Carl Moseley. Ești o tânără talentată, Eleanor.
– Domnule Brookdale…
– Spune-mi Gavin.
– Atunci spuneți-mi Ella. Nimeni nu-mi spune Eleanor.
– În ordine, Ella, ai vrea să fii consultant pentur educație în campania lui Wilkes?
Tăcere.
– Alo?
– Da! exclam eu. Da, desigur. E incredibilă…
– Grozav. Vino azi la biroul meu și îți facem actele.
Mi se taie respirația. Mi-e greu să respir din nou.
– Păi… carei treaba. Eu… sunt în Anglia.
– Bine, atunci, când te întorci.
– … Mă întorc în iunie.
Tăcere.
– Faci muncă de consultanță acolo?
– Nu, am un… Am o bursă Rhodes și fac un…
Gavin râde ușor.
– Și eu am fost bursier.
– Știu, domnule.
– Gavin.
– Gavin.
– Ce studiezi?
– Limba și literatură engleză de la 1830 la 1914.
Pauză.
– De ce?
– Pentru că vreau?
De ce a sunat ca o întrebare?
– Nu ai nevoie de asta. Să obții o bursă Rhodes e tot ce contează. Să studiezi e însă un nonsens, în special literatură de la 1830 până la o mie nouă sute nu știu cât. Singurul motiv pentru care ai vrut bursa a fost ca să te ajute să obții în politică postul aceal care îți va schimba viața, nu? Ei bine, eu îți ofer asta. Așa că vino acasă și hai să trecem la treabă.
– Următorul!
Un agent vamal – cu fața palidă, turban și o barbă impresionantă – îmi face semn să înaintez. Trec peste linie, dar în timp ce pășesc ridic un deget ca să-l fac atent. Nici nu se uită la mine.
– Gavin, pot să te sun…
– Ella, o să fie nominalizată. Va fi bătălia vieții mele și am nevoie de tot sprijinul posibil – inclusiv al tău, dar vom reuși.
A luat-o razna. Însă dacă are dreptate? Simt cum mă trece un fior.
– Gavin…
– Ascultă, mereu am susținut candidatul care-a câștigat, dar niciodată n-a fost vorba de cineva față de care am fost implicat personal și atât de profund.
– Doamnă?
Acum agentul vamal mă privește.
Gavin râde ușor în timp ce tac.
– Nu vreau să trebuiască să te conving, dacă nu simți…
Cartea Un an la Oxford poate fi achiziționată de la:
- elefant.ro
- libris.ro
- cărturești.ro