"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Cu treizeci de ani mai devreme, într-o zi oarecare, Frances Brown zăcea într-un spital din Chester, cu picioarele ridicate în suporți, în timp ce doctorii îi scotoceau mai departe între ele cu diverse obiecte. Era în stare de șoc. Născuse rapid, așa cum fată un animal, nu păruse deloc o primă naștere tipică, judecând după … Citește mai mult
Prietenul său șarjă ca un taur și străinul balansă punga de plastic. Înăuntru era ceva tare, care pocni sec la impactul cu craniul adversarului. Acesta căzu ca un bolovan. Străinul se întoarse spre femeie: – Sarah Reed? „De unde îmi știe numele?”, se gândi Sarah și dădu din cap hipnotizată. În spatele lui, însă, era … Citește mai mult
Vanessa Michael Munroe inspiră încet și regulat, concentrată complet asupra bordurii străzii de vizavi. Cronometrase coloana de mașini din Balgat până la marginile Pieței Kizilay, iar acum stătea nemișcată, uitându-se dintr-un intrând umbrit cum grupul-țintă ieșea din vehicule și cobora o scară lată, cu câteva trepte. Clădirile de sticlă multietajate reflectau luminile de neon pe … Citește mai mult
Dariush nu-şi amintea să mai fi fost atât de speriat de pe vremea când era mic. Şi-a trecut limba peste învelişul tare de plastic al pastilei de cianură prinse între gingie şi obraz. I se spusese că regimul avea o listă cu toate numele lor, o listă neagră a disidenţilor urmăriţi de stat. I se … Citește mai mult
Ninsoarea îi trezea întotdeauna lui Ka o senzaţie de puritate, sub imperiul căreia erau uitate şi puse sub obroc mizeria, noroiul şi întunecimea oraşului, dar în prima zi petrecută la Kars, sentimentul de inocenţă pe care îl asocia, de obicei, cu zăpada s-a făcut nevăzut. Aici, ninsoarea avea ceva trudnic, sâcâitor, terifiant. Ninsese toată noaptea. … Citește mai mult
Dragonul a apărut deasupra lui. Avea trei capete și aripi luminoase precum focul, roșii, galbene și portocalii. Hohotea. – Încă n-ai murit, vagabondule? l-a întrebat. Cere îndurare și recunoaște-ți vina. Poate așa nu voi cere decât o mână sau un picior. Ah, dinții ăia, dar ce înseamnă câțiva dinți? Cineva ca tine poate trăi ani … Citește mai mult
Parada s-a terminat. Peste o jumătate de oră ningea. În vreme ce mașina regelui porni pe strada Port-Palace, iar mulțimea începu să se miște aidoma nisipului rostogolit de maree, Estraven se răsuci spre mine și rosti: – Îmi faci plăcerea de a cina cu mine în seara asta, domnule Ai? Am acceptat, mai degrabă surprins … Citește mai mult
Ușa micului magazin alimentar atârnă crăpată și strâmbă în cadru. Intru precaută, știind că nu sunt prima care caută mâncare aici. Chiar lângă intrare, un carton de ouă este răsturnat. Măruntaiele galbene-verzui ale unei duzine de figurine zac pe podea, expirate de mult. Restul magazinului nu arată mai bine decât ouăle. Rafturile sunt în general … Citește mai mult
A râs, ceea ce m-a făcut să mă trag înapoi. Un râs atât de sincer, ceva foarte rar întâlnit în societatea politicoasă, mai ales când era vorba de glumele mele. L-am condus pe Monsieur Rodierre în culise și am fost uluită de imensitatea scenei, de două ori mai mare decât oricare dintre cele pe care … Citește mai mult
Mama s-a îmbolnăvit de cancer undeva prin anul 1996. Avea patruzeci și unu de ani. Faptul că am și eu patruzeci și unu de ani acum are sau nu relevanță, habar n-am. Dar merită notat măcar în treacăt. Mama, revin, a fost toată viața un om rațional. Credea în Dumnezeu, dar într-un mod al ei, … Citește mai mult