"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Ideea cărții de față, care analizează mitologiile și rătăcirile actuale ale românilor, mi-a venit la Muntele Athos. Păgân tolerant și ateu decomplexat, rămân fascinat, antropologic și cinematografic, de fenomenul religios, iar Athos e tot atât de interesant pe cât, să spunem, o confrerie sufi din Pakistan. La Athos, de pildă, supraviețuiește, asediată de ceilalți, mânăstirea … Citește mai mult
Culoarea aceea Horncastle Stătea la fereastră și a spus: Copacii capătă iar culoarea aceea frumoasă. Da, am întrebat. Eram în partea din spate a casei, în bucătărie. Spălam vasele. Apa nu era îndeajuns de caldă. A spus: Nu știu cum ai numi culoarea asta. Vorbea despre copacii de peste drum, de dincolo de intersecție. E … Citește mai mult
Hayden St. Clair stătea singur în camera de lucru din casa închiriată, citind la lumina lumânărilor. – „Misteriosul M.C. în persoană a fost văzut ieri ascunzându-se într-o prăvălie de pe Bond Street”, citi el cu voce tare din cea mai recentă ediție a renumitei Gazette. O păcăleală bună, murmură el, având în vedere că nu … Citește mai mult
Dragul meu, Să știi că nu îmi pare rău că te-am cunoscut. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu aș fi ajuns să mă cunosc pe mine. Nu regret că m-ai ales. Dacă nu mă alegeai tu, mă alegea altul. Și poate era mai rău. Nu mă mai supăr atunci când vrei să pari disponibil … Citește mai mult
Mă numesc Valentina, am 32 de ani și mâine o să mă omor. Pe la 9.25. Pe la șapte mă opresc din băut. O să am grijă să nu mă îmbăt. Am băut atât de mult la viața mea, încât pot bea litri după litri fără să mă îmbăt. Nule amesteci, bei multă apă, la … Citește mai mult
Când se punea problema alegerii de către România a uneia dintre cele două tabere, Antanta sau Puterile Centrale, discuția nu era una netă, tranșantă, cum ne-am putea aștepta. De altfel, până în vara anului 1916, întreaga societate românească a pendulat între cele două opțiuni, chestiune până la urmă firească dacă ne gândim că niciuna dintre … Citește mai mult
Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură. Apăruse de curând Visul lui Mircea Cărtărescu și am povestit amândoi cu frenezie despre Mendebilul, despre R.E.M., despre fluturii din Muzeul Antipa sau despre individul acela care-și transformă mașina în orgă. … Citește mai mult
Dând mânios din coadă, a înșfăcat porumbelul, întrebându-se dacă nu era mai bine să-l care el în tabără pentru Labă de Nor. Un războinic trebuie să fie responsabil de propria pradă, a decis el, aruncând porumbelul într-un smoc de iarbă și culcând micile tulpini verzi, pentru a acoperi pasărea grăsună; i-ar fi plăcut să fie … Citește mai mult
Și-acum încă o confesiune: da, e adevărat și nimeni din preajma mea n-a bănuit vreodată, în unele momente ale mele, de zi sau de noapte, când fug de ceva, când sunt laș și nedemn de propriile mele fraze, când am trădat, deși cel sau cea pe care i-am părăsit atât de ignobil încă nu au … Citește mai mult
Petrecându-și o mare parte din viață în Europa, Serena se întorsese în McLeod Ganj – zona din Dharamsala unde trăiește Dalai Lama – doar cu câteva săptămâni în urmă. Crescuse aici, într-un cămin devotat mâncării. Așa că după liceu a mers la un colegiu de catering din Italia și apoi a lucrat ca bucătar șef, … Citește mai mult