"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Primul lucru pe care îl face e să mă fixeze cu ochii ăia ai lui minunați, căprui, și să spună: – Poate c-oi fi eu prea beat ca să-mi dau seama, dar s-ar putea să ai talent. E octombrie 1920 și jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, așadar cânt Rahmaninov. Simt un început … Citește mai mult
Pe 9 august 1906 avea loc a patra aniversare a încoronării lui Edward al VII-lea, rege al Regatului Unit și al Dominioanelor Britanice și împărat al Indiei. Dintr-o coincidență, era și ziua de naștere a unuia dintre cei mai loiali supuși ai Majestății Sale, care împlinea nouăsprezece ani, locotenent secund Leon Courtney de la Compania … Citește mai mult
BERLIN 1926 ARDE BACĂUL! Gara de Nord. Căutăm compartimentul cel mai bun, în vagonul cel mai bun, ca toată lumea. Alergăm de ici-colo, de-a lungul trenului, de mai multe ori, urmați de hamalii împovărați cu geamantanele noastre, în murdăria, gălăgia și îmbulzeala ce caracterizează cea mai falnică gară românească. În vălmășeală aud totuși de … Citește mai mult
Plec de la muncă gândindu-mă la moarte. Știu prea bine că nici unul dintre cei care merg la serviciu în Seul nu e fericit, dar eu sunt, fără îndoială, cea mai nefericită dintre toți. Azi-noapte, în somn, m-a chinuit iar amintirea dureroasă a morții. M-am zbătut violent, ca o fecioară care-și apără onoarea, dar degeaba. … Citește mai mult
– Do-mnu Mămă-ligă-res-cu! – Bulgar, cap de măgar. – Do-mnu Mămă-ligă-res-cu! – Bulgar, cap de măgar. Eram numai doi. Doi răniți. Dar greu de tot răniți. De altfel, de când fusesem cules de pe câmp și dus mai întâi la școala din Parachioi, apoi mutat la Silistra, eram așezat – trântit mai bine zis, – … Citește mai mult
Era în anul Domnului 1295 când scutierii cavalerului Bruno von Hirscheberg au întâlnit în pădurile acestuia, chiar în vadul râului, un călător singuratic. O căruță prăpădită stătea înclinată în mijlocul curentului, iar de pe capra acesteia un bărbat cărunt blestema biciuind calul înhămat la ea. Animalul era plin de sudoare și oricât se opintea în hamuri nechezând, căruța se afunda tot mai mult în pietrișul vadului și nu se clintea din loc.
– Hei! strigă unul dintre scutieri, un bărbat cu numele de Egbert, și intră în vad cu calul lui. Te putem ajuta, străine? Mi se pare că ai dat de greu.
Ceilalți călăreți îl urmară, cinci băieți tineri și puternici.
– E PENTRU TINE!
Liz, asistenta de la galerie, mi‑a înmânat telegrama. Hârtie albastru pal, scris albastru, îndrăzneț. Am întors‑o pe o parte și pe cealaltă. În timpul războiului învățaserăm să ne temem de telegrame. Războiul se terminase și toți cei care se mai putuseră întoarce acasă o făcuseră deja, însă frica rămăsese, spaima de a citi din nou acele cuvinte: „Vă informăm cu regret că…”
– Ai de gând să o deschizi? m‑a întrebat Liz.
– Desigur!
Îmi zâmbește și o ia înainte, pe culoar. Are buza de sus subțire – o ață palidă, aproape inexistentă, și cercei în formă de pisică. Mă iau după ea si încerc să grăbesc pasul. Să fiu ascultătoare. Să nu pun probleme. Sau întrebări. Vreau să mă placă. Trebuie să mă placă. Haideți, mai repejor, zice. … Citește mai mult
Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți stăpânești demonii ființei tale de așa manieră încât să știi, fără urmă de resentiment, fără răutate, să vorbești calm și … Citește mai mult
Nu striga niciodată ajutor nu striga niciodată ajutor n-o să te audă nimeni pentru că nu există nimeni în jurul tău înghite-ți strigătul rabdă îndură trage-ți palme, trage-ți pumni taie-te pe brațe dă-te cu capul de pereți dar nu striga ajutor îți pierzi vremea nu aștepta nimic de la nimeni … Citește mai mult