"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Un Damasc rece, ploios și neprietenos l‑a întâmpinat de Eli Cohen (Kamal Amin Taabet) la întoarcerea, în 26 noiembrie 1964, din ultima sa vizită în Israel. Dintre mulții lui prieteni, pe aeroportul din Damasc nu l‑a așteptat decât George Saif, directorul Departamentului de programe în limba spaniolă al radioului public din Damasc. Locotenentul Muaza Zaher … Citește mai mult
Mai aveau cinci ore până la Debrețin, oraș unguresc situat mai la est, când trenul opri în mijlocul câmpului. Nu îl anunță nimeni nimic, nu auzi nici măcar un fluierat. Dacă nu ar fi fost tabla acoperită cu zăpadă, nu ar fi știut că a ajuns. Repede, pentru ca nu cumva să plece trenul pe … Citește mai mult
Această trăsătură a caracterului meu a mai pălit și s‐a mai domolit cu timpul, deși chiar și acum a rămas adânc înrădăcinată în mine: din copilărie și până în adolescență, nu pregetam să petrec chiar și o zi întreagă cufundat în visare. Cineva care n‐a cunoscut această experiență aparte a unei vieți în care totul … Citește mai mult
Pe vremuri politicienii erau oratori de excepție. Însă, în acest secol, talentul lor lasă de dorit. Rockul, deși e un domeniu improbabil, este una dintre puținele profesii în care un individ sau o trupă poate să cucerească publicul și să controleze mii de oameni cu ajutorul vocii lor. Actorii nu o pot face. Vedete de … Citește mai mult
Dimineața dogoritoare de august făcea ca răsuflarea de ceață a mlaștinii să se agațe de stejari și de pini. Pâlcurile de palmieri pitici stăteau neobișnuit de tăcute, dacă nu puneai la socoteală fâlfâitul slab al egretelor ce se ridicau din lagună. Și atunci Kya, de doar șase ani la acea vreme, auzi pocnetul ușii de … Citește mai mult
Am simțit cum transpirația îmi curge pe tâmple, apoi spre bărbie și cum a sfârșit pe mâneca mea. L-am lăsat urcând în avion. El nu m-a văzut, dar eu eram acolo. El nu m-a mai văzut de doi ani, șase luni și patru ore, iar eu îl vedeam aproape zilnic. Am fost atâția ani, mereu, … Citește mai mult
Vouă pot să vă spun: chestia cu Emil a fost chiar și pentru mine neașteptată. De fapt, eu am vrut să scriu cu totul altă carte. O carte în care tigrilor să le clănțăne colții și curmalilor să le clănțăne nucile de cocos de frică. Și pe canibăluța în pătrățele albe și negre care traversa … Citește mai mult
Stăteam pe ultimul rând și urmăream căsătoria cu un alt bărbat a singurei femei pe care aș fi putut-o iubi vreodată. Natalie purta alb, desigur, și arăta splendid, mai necruțătoare ca niciodată. Întotdeauna frumusețea ei avusese o anumită fragilitate și o forță tăcută, și așa cum stătea acolo, Natalie părea eterică, aproape din altă lume. … Citește mai mult
Traian s-a prăbușit, transpirat, cu gura uscată. S-a sprijinit pe genunchi; să stea în genunchi știa cel mai bine. Îl durea pământul arid. Și-a început rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.” Doar pentru rugăciunea asta mai avea salivă – cea mai scurtă rugăciune din istoria religiei lui. A rostit-o o … Citește mai mult
Mașina era una fără însemne, un sedan oarecare, de fabricație americană, vechi de câțiva ani. Însă o deconspirau flancul negru al anvelopelor și cei trei bărbați dinăuntru. Cei doi de pe locurile din față purtau uniforme albastre. Cel din spate era mare cât o casă și era îmbrăcat în costum. Pe trotuar erau doi băieți … Citește mai mult