"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Aveam doi ani și eram centrul atenției. De fapt, n-aveam doi ani împliniți, că nu era ziua mea, era un pic înainte de ea, poate doar cu câteva zile, și mirosea a gutui și-a pere târzii. Carevasăzică trebuie să fi fost toamnă departe sau începutul lui decembrie. Eram îmbrăcată în costum popular maghiar, rochiță neagră, … Citește mai mult
Cine minte cel mai puțin? Corpul este mai fiabil decât amintirile noastre. Într-adevăr, putem descoperi stigmatele corporale ale unui caz de abuz sexual. Dacă trupul are o memorie și dacă indivizii abuzați se deosebesc, la nivel corporal, de cei neabuzați, atunci invocarea unei false amintiri devine mult mai dificilă. Un exemplu edificator este anismul. Această … Citește mai mult
În ultimii ani când domnișoara Rinke a venit la noi, mai cosea când una, când alta, însă multă vreme ședea la mașina de cusut fără să lucreze. Cosea un tiv, nu se mai oprea la capătul materialului și reușea să facă o încurcătură de fire în fața căreia rămânea nedumerită și tristă. Băga o ață … Citește mai mult
Sării pe plaja îngustă de pe șalupa ce venea de la Sorrento. Cârduri de băieți se jucau printre bărcile răsturnate sau își scăldau trupurile de un bronz strălucitor în valurile care se spărgeau de țărm, iar bătrâni pescari, cu bonetele lor frigiene pe cap, stăteau în fața bărcilor-case și își cârpeau năvoadele. De partea cealaltă … Citește mai mult
Solidaritatea a fost un fenomen unic la scară globală. Nu se cunoaște altă mișcare de opoziție la care să fi aderat voluntar, în decursul câtorva luni, peste zece milioane de oameni (se cuvine a include aici și Solidaritatea Rurală și Asociația Independentă a Studenților), adică aproape 50% din populația adultă a țării, deși această apartenență era … Citește mai mult
Mă învoiesc, dând ușurată din cap. Intrăm și ne așezăm la o masă dintr-un colț al sălii birtului. – Ce mai fac părinții și frații mei? întreb eu înanite ca Jacob să deschidă gura. – Bine. – Asta-i tot ce-mi poți spune? – Ce vrei să-ți spun? Le e bine. Ca de obicei. Îi face … Citește mai mult
Apoi trăise ca mânat de demoni, sălbatec, cu un apetit de viață nebănuit de nimeni, nici de el. Femei, chefuri, sporturi, apoi războiul trăit cu o frenezie de dans primitiv printre șerpi veninoși , apoi Parisul, unde muncise până la extenuare, odihnindu-se în perioade de dezmăț nocturn, ș-apoi întoarcerea în țară, revenirea la casa veche … Citește mai mult
În timp ce doamnele vorbeau astfel, intrară în biserică trei tineri, dintre care niciunul nu avea mai puțin de douăzeci și cinci de ani, și cărora nici vitregia vremurilor, nici faptul că-și pierduseră prieteni și rude apropiate, nici teama pentru viața lor nu izbutiseră să le molcomească dragostea, necum să le-o și stingă. Unuia dintre … Citește mai mult
La Şcoala Meadowbank, în prima zi a trimestrului al treilea, soarele de după-amiază târzie strălucea pe aleea largă, acoperită cu pietriș, care se întindea în fața clădirii principale. Ușa principală era în mod ospitalier larg deschisă și chiar în cadrul ei, încadrându-se perfect structurii georgiene, stătea domnișoara Vansittart, cu o pieptănătură perfectă și îmbrăcată cu … Citește mai mult
Odinioară, cu mai bine de o sută de ani în urmă, Parisul era tot atât de plin de copii vagabonzi, ca pădurea de păsărele. Păsărelele se cheamă vrăbii, iar copiii, ștrengari. Acești băiețandri, în vârstă de șapte până la doisprezece ani, trăiau de obicei în grupuri. Părinții lor, istoviți de sărăcie și munci grele, nu … Citește mai mult