"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
-Rose, stai! spuse Nick venind în urma ei, prinzând-o ușor de braț, însă i-l eliberase, văzându-i privirea uimită. Vreau să spun că nu e nevoie să pleci, sau nu chiar acum. Uite… mă gândeam că poate ai vreau să vii cu noi în parc după ce mâncăm, ce spui? o întrebă el cu o voce … Citește mai mult
Se înfășurase în ceva ce-i lăsa libere brațele și umerii. Un picior i se vedea până la jumătatea coapsei, dar Baley, care-și redobândise cumpătul și se simțea un mare nătărău, îl ignora stoic. – E o chestie de surpriză, știți, doamnă Delmarre. Răspunse el. – O, nu face nimic. Poți să-mi spui Gladia, doar dacă … Citește mai mult
Când am ajuns la liceu, la internat, multe fete se plângeau că mâncarea nu era nici gustoasă, nici variată. Mie una mi se părea că-l apucasem pe Dumnezeu de amândouă picioarele: în viața mea, până la unsprezece ani, când am intrat bursieră – la „Elena Cuza”, liceu de renume din Craiova – nu văzusem zahăr, … Citește mai mult
Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată când viața mea fusese zguduită din temelii, câștigasem până la urmă câte ceva, câștigasem mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar și ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puțină înțelegere. În ceea ce privește latura ei burgheză, viața mea fusese, de la … Citește mai mult
Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni simpli și șterși au adus întruna, ca și albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea. De multe ori, mierea pe care o aduceau era necurată și amară, dar … Citește mai mult
Trecură trei ani, în care Nehliudov n-a mai văzut-o pe Katiușa. O reîntâlni abia când, tocmai ieșit proaspăt ofițer, în drum spre regiment se abătu din nou pe la mătușile sale; acum însă nu mai semăna deloc cu tânărul care își petrecuse, cu trei ani în urmă, o vară la moșia lor. Pe atunci fusese … Citește mai mult
În preajma dimineții, Louis se simțea suficient de fericit la gândul că vor călători împreună, dar când îndoielile i se reîntoarseră, era deja prea târziu. Oricum, fusese prea târziu de multă vreme. Outsiderii erau negustori de informație. Cumpărau scump și vindeau scump, dar ceea ce cumpărau o dată vindeau iar și iar, pentru că piața … Citește mai mult
Problema e una mai generală, oricum, decât aceea pusă de orbirea în sine. În trecutul meu, de câte ori un optician sau oftalmolog aprindea un creion-torță în ochiul meu sau de câte ori eram nevoit să-mi frec prea tare sau timp îndelungat ochiul, părea că ajungeam să văd – ei bine, ce anume? Retina? Suprafața … Citește mai mult
Așa că doctorul Junz aștepta acum într-una din anticamerele Departamentului pentru Afaceri Floriniene, în timp ce mărunții funcționari proveniți de pe Florina se grăbeau încoace și-ncolo, într-un fel de marasm birocratic. Un florinian îmbătrânit în serviciu apăru în fața lui. – Doctor Junz? – Da. – Veniți cu mine. Un număr pâlpâind pe un ecran … Citește mai mult
Mă trezesc pe un pat din Centrul Medical Princeton, la câteva ore de la accident. Paul stă lângă mine, bucuros să mă vadă treaz, iar un polițist stă de pază în fața ușii. Cineva m-a schimbat într-o cămașă de spital care foșnește ca un scutec când mă ridic în capul oaselor. Sub unghiile mele se … Citește mai mult