"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Un altul în locul lui Tic ar fi urmărit felul cum se împlinește planul de răzbunare; poate că s-ar fi postat sub ferestrele Observatorului și ar fi auzit destule jurăminte și țipete, și iar țipete și jurăminte pentru a pleca apoi mulțumit și chiar bucuros la treburile lui. Prichindelul însă nu era crud, ci mai … Citește mai mult
Clare își reținu enervarea. Nu era cel mai bun moment ca să-i explice lui Gareth că, în opinia Joannei, entuziasmul lui William față de tot ce ținea de viața cavalerească nu trebuia să fie încurajat. Bătu din picior nerăbdătoare în timp ce toți ceilalți plecau. Dalian zăbovi un moment și îi aruncă stăpânei sale o … Citește mai mult
Prințesa Danuta, Maćko și Zbyszko mai fuseseră și înainte la Tyniec, dar în suită erau curteni care-l vedeau acum prima dată. Aceștia, înălțându-și ochii, priveau cu uimire la abația impunătoare, la zidurile crenelate care se ridicau deasupra stâncilor peste prăpăstii, la clădirile care se înălțau pe povârnișurile muntelui sau înăuntrul zidurilor etajate și strălucind ca … Citește mai mult
Georges Duroy dormi rău, ațâțat de dorința de a-și vedea articolul tipărit. Cum se făcu ziuă, fu în picioare și rătăci pe stradă mult mai înainte de ceasul când purtătorii de ziare aleargă din chioșc în chioșc. Atunci, se duse la gara Saint-Lazare, știind bine că „Vie Française” sosea acolo mai înainte decât în cartierul … Citește mai mult
Prințul se întoarse acasă. Îngrijorat cum era, îl chemă pe Tutmozis. – Trebuie să mă înveți, îi spuse el, cum să fac rost de bani. – Aha! zâmbi spilcuitul lui prieten. Asta-i o știință pe care n-o poate învăța nimeni în școlile preoților, fie ele cât de înalte, și în care eu aș putea fi … Citește mai mult
Niciodată nu își imaginase cartierul ăsta pe timp de ziuă, așa că în Makhm era în permanență noapte. Nu exista ieșire, și o știa. Oamenii erau puțini, iar majoritatea ar fi preferat să-l liniștească un pic, cu o rangă după ceafă, să-i ia toți banii, apoi să-i pună niște întrebări. O parte din aceștia, ca … Citește mai mult
După plecarea doctoriței, Margido rămase singur la bucătărie cu tatăl care, în sfârșit, se așeză pe un scaun, cu capul plecat și mâinile în poală. Mâini de fermier, negre în jurul unghiilor și negre în fiecare crăpătură a pielii. Fata lui cea mare studia agricultura la facultate, la Is. Băiatul mort care era acum în … Citește mai mult
Peste pătratele verzi ale câmpului și curba joasă a unei păduri se ridica în depărtare o colină cenușie și melancolică, cu o culme ciudat dantelată, neprecisă și ștearsă în depărtare, ca un fantastic peisaj de vis. Baskerville rămase multă vreme cu ochii nedezlipiți de la ea și pe chipul lui, care exprima un mare interes, … Citește mai mult
În viziunea mea, președintele Snow ar trebui să apară în fața unor coloane de marmură împodobite cu steaguri supradimensionate. E șocant să-l văd în mijlocul obiectelor obișnuite din încăpere. Ca și cum aș sălta capacul unei oale și aș găsi o viperă în loc de tocană. Ce caută aici? Gândurile mi se întorc în grabă … Citește mai mult
Nu regreta deznodământul vizitei, doar că și-ar fi dorit să se fi produs mai devreme, ca să-l scutească de o anumită risipă de emoție. Când ieși în noaptea hibernală, New York-ul redeveni vast și iminent, iar May Welland, cea mai fermecătoare femeie din oraș. Se îndreptă spre florărie ca să-i trimită cutia zilnică de lăcrămioare … Citește mai mult