"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
M-am născut în toiul verii (Hochsommer), la 1 august 1930, și mi-am petrecut primii ani ai copilăriei într-o casă de pe strada Iancu Flondor, la numărul 21, una dintre străzile centrale ale Cernăuțiului, cunoscută ca loc de promenadă a intelectualității cernăuțene și denumită în anii imperiului austriac Herren-Grasse, nume sub care era cunoscută și mult … Citește mai mult
Să tot fie a șasea rătăcire. Sunt singur într-o pădure pe care n-o cunosc. E ceață și o liniște suspectă. Noaptea e aproape. Ar trebui să se audă ceva, orice, măcar vocile altor alergători. Nu se aude nimic, nici măcar foșnete sau păsări. Ultramaratonul e atât de prost marcat, încât mă gândesc la abandon. E … Citește mai mult
Cerul sclipea vesel, iar ei, care cu o zi înainte nu ezitaseră să-și riște viața pe zidurile acelea blestemate, se temeau acum să nu se zgârie în țărușii cortului, ori se apărau de vreo viespe, râzând mai apoi singuri de această teamă exagerată, în vreme ce un gând liniștitor și senin își făcea loc în … Citește mai mult
Când intru în casă, Bunica tocmai fierbe apă în cea mai mare oală pe care o are. De cum mă vede, trage oala de pe foc, ia două ștergare de bucătărie, înfășoară cu ele câte o toartă a oalei, zice să pun mâna și s‑o ajut, să cărăm oala. Mă duc lângă ea, apuc toarta … Citește mai mult
Urmele de dinți erau abia perceptibile, deși pielea încă nu era prea netedă și avea o nuanță vizibil mai ștearsă decât cea din jur. Fără o uriașă doză de sânge de vampir, cicatricea ar fi arătat ca o mușcătură de rechin. Amelia își coborî privirea, apoi și-o întoarse în grabă, ca și cum nu ar … Citește mai mult
Ceilalți sar unul câte unul: mai întâi Peter, apoi Marcus, și pe urmă Caleb. Îl iau pe Tobias de mână. În timp ce așteptăm în ușa vagonului, simt cum vântul se întețește, și e ca și cum o mână m-ar împinge înapoi, spre un loc sigur. Dar ne aruncăm în întuneric și aterizăm în forță … Citește mai mult
Nedumerită și total în ceață, o întreb cum o cheamă. – Mi se spune Mama Budincă de Orez. Izbucnesc în râs, dar când îi văd privirea încruntată, îmi înghit chicotelile și îmi iau o față serioasă. – Văd că numele meu ți se pare amuzant, zice cu răceală. – Îmi pare rău, n-am vrut să … Citește mai mult
Și ea oftează ușurată, ca și cum ar fi crezut într‑adevăr că nu‑i destul că nu e liber, mai e și însurat cu două femei, atât de minunată e vestea cea nouă, și chiar dacă se trezește în ea o mică îndoială cu privire la ceea ce pare să fie o biografie sentimentală cu totul nereușită, … Citește mai mult
În două zile îi veni lui Adi răspunsul la întrebarea pe care și-o pusese cu „De ce nu?” referitoarea la Denisa. Pe scurt: în seara care a urmat gândurilor li de cuplare, fu rândul său să fie pus la izopren de răceală. Urmă o noapte groaznică, cu temperatură, tuse, transpirat toate tricourile pe care le … Citește mai mult
Hârtoapele erau din ce în ce mai dese, acum camionul pur și simplu sărea dintr-una într-alta, se hurducăia și trosnea ca o lighioană uriașă gata să se fărâme în bucățele. Într-un târziu, s-au oprit, căci în față se întindea o coloană de mașini. Atunci, șoferița a luat piciorul de pe pedală, a oprit motorul, și-a … Citește mai mult