"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Nu toți tinerii din vale își pierdeau vara pe la bar. După câteva zile cineva m‑a dus într‑o zonă de peste râu, o pădure de pini care adăpostea câțiva bolovani enormi, care păreau străini în peisajul acela ca niște meteoriți. Probabil că‑i împinsese până acolo ghețarul, în negura vremurilor. Apoi pământul, frunzele, mușchiul îi acoperiseră … Citește mai mult
S‑au împlinit deja trei ani de când am auzit prima oară de Jennifer. Fusesem invitat la un supeu de vechiul meu prieten din școală, Osbourne, pe care nu‑l mai văzusem de ceva timp. Pe vremea aceea încă locuia în Gloucester Road și acolo am întâlnit‑o pentru prima oară pe tânăra care i‑a devenit între timp … Citește mai mult
A fost pur și simplu un calcul greșit când s-a zis că în 1900 se va termina viața pe Pământ. Aflați că în acel an nu se întâmplase nimic. Institutul astronomic regal din Copenhaga, înființat de Tycho Brahe, a dat ceva mai târziu detalii și a făcut corecțiile necesare – cum a scris rivalul gazetei … Citește mai mult
Ce anume exact, Maria a înțeles de abia după câtăva vreme. În aceeași zi plecă împreună cu tușa Bonaria, ținând într-o mână prăjitura din noroi și în cealaltă o pungă plină cu ouă proaspete și pătrunjel, sărmane merinde de mulțumire. Maria intuia zâmbind că pe undeva ar fi trebuit să existe un motiv de plâns, … Citește mai mult
Luaseră autobuzul de la Piața Dakar, plănuind c-au s-ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeb încolțit și cu coșuri gătite pentru prânzul afară. N-aveau rude în Kerman, doar prieteni la templu, în bazarul Vakil și în clanul sufit al Nematollahilor, în … Citește mai mult
Când s‑a întors din Brazilia, m‑a anunțat că vrea să facă un copil. Cu mine. Inițial, am înțeles că voia să mă ia de bărbat. Apoi mi‑a explicat că nu voia decât să aibă un copil și mă alesese pe mine, ca un fel de răsplată pentru faptele mele bune. – Cred că dintre toți … Citește mai mult
Întreaga după‑amiază au hoinărit prin oraș. Zăpada fulguită de cu noapte se rupsese pe-alocuri. Călcau în zdrențele‑i triste, ținându‑se strâns de mână. Sărbătorile erau lângă ei, aspre, încă fără podoabe. Oamenii se obișnuiau greu cu culorile de după căderea vechiului regim. Se minunau de instalațiile muzicale chinezești și‑și reînvățau cu sfială colindele. Comuniștii se străduiseră … Citește mai mult
Înainte de a o cunoaște pe Atena, credeam că toate astea nu erau decât o formă necinstită de exploatare a disperării oamenilor. Călătoria mea în Transilvania pentru un documentar despre vampiri era și ea un fel de a arăta cât de ușor se lasă înșelați oamenii; anumite superstiții rămân în imaginația omului, oricât de absurde … Citește mai mult
Am hotărât să povestim filmul Fata care vinde flori. Dintre cele trei filme pe care le văzuserăm pe ternul de baschet din orașul Yong Jing, cel mai popular era melodrama nord-coreeană a „fetei care vinde flori”. Îl povestiserăm țăranilor din satul nostru și, la sfârșit, când rostisem fraza finală, imitând vocea naratorului din film – … Citește mai mult
Gârbovit, abia târându și picioarele țepene ca niște catalige și lovind ușor cu bastonul în lespezile trotuarului, bătrânul înainta încet, cu pași nesiguri, spre ușa cafenelei. N am văzut de când sunt un om cu o înfățișare mai bizară, cu totul de neînchipuit. Și înainte de această întâlnire, ori de câte ori îl zăream în … Citește mai mult