"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul … Citește mai mult
Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umerii le dărâmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică , și el îi tulbură somnul. Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblânzește deloc întunericul de care … Citește mai mult
Câteva ceasuri mai încolo. O colibă din crengi. Înăuntru, trei bărbați echipați în oribila costumație a partizanilor din mlaștini. Şi-au tras de pe față cagulele verzi, vodca se revarsă gârlă și sunt atât de beți încât nici măcar nu ne-au auzit apropiindu-ne. Gâtuiți cu lanțurile noastre din corzi de oțel, partizanii sunt azvârliți pe tăcute … Citește mai mult
În mod surprinzător, în anul al treilea abia dacă mai reușea să prindă un loc în echipă. Antrenorii spuneau că pierduse în greutate, iar acelora dintre ei care aveau mai mult spirit de observație li se părea că nu mai era nici la fel de înalt ca pe vremuri. Nu mai reușea nici un touchdown … Citește mai mult
Annemarie își aranjă mai bine în spate rucsacul voluminos, ca să echilibreze balansul manualelor. – Ești gata? zise ea privindu-și prietena. – Nu, răspunse Ellen râzând. Știi că n-am cum să câștig, am picioare mai scurte. Nu putem merge pur și simplu, ca niște oameni civilizați? Ellen era o fetiță de zece ani, scundă și … Citește mai mult
Anul 1937 a început, de fapt, de la sfârșitul anului 1934. Mai bine zis, de la 1 decembrie 1934. La ora 4 dimineața, s-a auzit soneria pătrunzătoare a telefonului. Soțul meu, Pavel Vasilievici Aksionov, membru al biroului Comitetului Regional de partid din Tatarstan, era în delegație. Din camera lor, se auzea respirația liniștită a copiilor … Citește mai mult
Undeva, pe un geam, sub arcadele de viță sălbatică, anunțau programul sezonului, ceea ce era neobișnuit. Se lucra în diminețile de vacanță și seara, după apus, între nouă și unsprezece, când Saiyed nu putea să-și închipuie cine ar mai dori să danseze în vârful degetelor. Repetau probabil în sala de jos, unde cele două ferestre … Citește mai mult
N-o mai văzusem de câțiva zeci de ani. Chipul odinioară frumos era distrus, gleznele îi deveniseră enorme. Părul, altădată șaten, era acum roșcat-aprins, lung, așa cum îl purta când era mică, dar rar și întins pe pământul de flori proaspăt arat. Doar un picior era încălțat cu un pantof scâlciat, cu un toc jos; în … Citește mai mult
Pescuitul nu prea fusese mulțumitor pentru cei de pe vasul Pilgrim. La începutul lui ianuarie, adică spre mijlocul verii australe, cu toate că nu era încă vremea reîntoarcerii pescuitorilor de balene, căpitanul Hull se văzu silit să părăsească apele. Echipajul – amestec de oameni de toată mâna – îi „căută pricini”, cum se spunea, și … Citește mai mult
Aveam 30 de ani când am rămas însărcinată pentru prima oară. Înainte de asta, nu mai simțisem nicio tresărire maternă. Când prietenii mei își aduceau la petreceri copiii în micile lor cărucioare, îmi păre rău pentru ei (părinții), fiindcă toată treaba părea să fie un mare deranj. Iar când eram întrebată dacă mi-ar fi plăcut … Citește mai mult