"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Creșteam într-un mediu fericit cu moderație, mai curând sărac, dar fără mari lipsuri și frustrări. Locuiam pe o stradă îngustă dintr-un cartier select al Madridului, lângă piața Paja, la doi pași de Palatul Regal. La o aruncătură de băț de zarva continuă din centrul orașului, trăiam printre rufe puse la uscat, în miros de leșie, … Citește mai mult
Orchestra lui Ochialbi începea să se tânguie. Sunetul era ca fumul de țigară. Ți se insinua în suflet o boală incurabilă. Apoi se făcea cleios, languros, funerar. Într-o clipă parchetul se încărca de perechi. Gogu rămânea pe margine, așteptând să se încingă atmosfera. Trei-patru tangouri nu le dansa, se ținea deoparte. Zeul nu se amesteca … Citește mai mult
Guvernatorul îl privi drept în față un timp, dus pe gânduri, căutând să afle cum ar putea el să se apropie prin acest dar de stăpânul său. – La sfârșitul acestei luni, îi zise în cele din urmă, faraonul sărbătorește ziua victoriei, ca de obicei în ultimii zece ani, și aș putea să-i fac o … Citește mai mult
„De ce scrieți?” este întrebat adesea scriitorul. „Ar trebui să știți de ce”, le-ar putea răspunde el celor care pun întrebarea. „Ar trebui să știți de vreme ce ne citiți, căci dacă ne citiți și continuați să ne citiți e pentru că ați găsit în scrierile noastre ce să citiți, ceva ca un fel de … Citește mai mult
Se înșela. O știu acum. Pentru că, după câteva luni, Bavarezul și-a instaurat propriul său ordin la Roma, iar Marsilio și alți minoriți le-au făcut clericilor credincioși papei tocmai ce cerea Dolcino să se facă. Cu asta nu vreau să spun că Dolcino avea dreptate, ci că Marsilio greșea la rându-i. Dar începeam să mă … Citește mai mult
Prețuirea aceea îl alarmase oarecum; într-o tresărire de meschinărie, de avariție, hotărâse s-o ducă acasă; dar uită imediat. Se obișnuise de-acum s-o aibă în fața lui, în multele ore de birou. Cavalerul, moartea și diavolul. Pe cartonul din spate erau scrise cu creionul titlurile în germană și în franceză : Ritter, Tod und Teufel; Le Chevalier, … Citește mai mult
Bormenthal îi întinse un burghiu strălucitor. Mușcându-și buzele, Filipp Filippovici apăsă pe burghiu și făcu în craniul lui Șarik, jur împrejur, găuri mici, la o distanță de un centimetru una de alta. Fiecare dintre ele nu-i luă mai mult de cinci secunde. Apoi, cu un fierăstrău de o formă neobișnuită, al cărui capăt fu introdus … Citește mai mult
Câteva zile mai târziu, în timp ce stătea împreună cu Kitty, cu un pahar mare de whisky cu sifon în mână, Waddington începu să-i vorbească despre mănăstire. – Maica stareță e o femeie remarcabilă, îi zise el. Surorile îi spun că se trage din una din cele mai nobile familii din Franța, dar n-au vrut … Citește mai mult
Rangul tatălui ei nu îi îngăduise să fie numai doamnă de onoare. Socotind-o de viță nobilă, cu maniere alese, Împăratul o poftea mai întâi pe ea ori de câte ori se ivea la Curte vreun prilej de muzică sau de distracție. Iar gestul de a o reține până la prânz trăda nesăbuință. Purtarea Împăratului ar … Citește mai mult
Manuel Espinoza a ajuns la Archimboldi pe alte căi. Mai tânăr decât Morini și decât Pelletier, Espinoza n-a studiat, cel puțin în primii doi ani de carieră universitară, filologie germană, ci filologie spaniolă, între alte triste cauze pentru că Espinoza visa să ajungă scriitor. Din literatura germană cunoștea doar (puțin) trei clasici, Hölderlin, pentru că … Citește mai mult