"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
PROLOG – Ce-i cu el? Mustățile cățelușei fremătară în clipa în care împinse cu botul firele lungi de iarbă. – Nu înțeleg. Ce nu e în regulă? Curajul o părăsea. Se dădu înapoi până ce se lipi de cei doi frățiori ai ei. Puiul care zăcea în iarbă, în fața ei, stătea nemișcat. Cățelușa putea … Citește mai mult
Ghemuită sub plapumă, Camille se uita din pat la mierla care stătea pe pervazul ferestrei. Vântul de toamnă se auzea șuierând la geam, iar soarele se juca printre frunzele copacilor, proiectându-și razele aurii pe pereții verandei. Deși plouase toată noaptea, cerul era acum de un albastru senin care anunța o frumoasă zi de octombrie. Culcat … Citește mai mult
O geană de lumină aurie mărginea orizontul spre răsărit, aducând în savană primele raze și dezvăluind coroanele plate ale acaciilor, răspândite ici și colo printre ierburile înalte. O altă zi frumoasă, își spuse Trăncănitor, pasărea ciugulitoare de larve, un alt mic dejun delicios. După care se întinse, se ciuguli sub o aripă, apoi își înfipse … Citește mai mult
Labele lui Toklo azvârleau zăpadă în urmă, în timp ce el alerga, cu țurțuri de gheață prinși de blana de pe burtă. Putea să-și simtă bătăile inimii, iar răsuflarea i se transformase într-o serie de gâfâieli fierbinți. Privind peste umăr, Toklo a zărit-o pe Kallik venind în urma sa. O lumină sălbatică îi strălucea în … Citește mai mult
Norii sfâșiați în fuioare alburii învăluiau stelele. Crengile înalte păreau că zgârie cerul întunecat, scuturându-și frunzele deasupra poienii umbrite. Vântul șuiera a pustiu prin luminiș, în vreme ce pe marginile acestuia, tufișurile se unduiau și foșneau de parcă s-ar fi strecurat niște lupi printre ele. În mijlocul poienii, o pisică bătrână și-a încordat umerii în … Citește mai mult
– Și după aia ? – După aiaa, Raphael mi-a dăruit un inel cu diamante de la Tiffany și m-a cerut de nevastă. Cu telefonul lipit de ureche, Madeline se plimba prin fața pereților înalți de sticlă care dădeau spre pistă. La cinci mii de kilometri depărtare, în micul său apartament din nordul Londrei, cea mai … Citește mai mult
Apa se revărsa peste buza stâncii, conturând un arc și rostogolindu-se zgomotos în prăpastie. Foarte departe, jos, spumega și se transforma într-un iaz. Razele soarelui aflat la apus creau o puzderie de curcubeie captive în stropi. Trei pisici ședeau pe marginea râului, în amonte de cascadă, și priveau cum se apropia o a patra pisică, … Citește mai mult
Pui Ager s-a năpustit asupra umbrei de vultur, însă aceasta s-a îndepărtat prea repede ca s-o poată urmări. Gâfâind ca după un mare efort, a pornit mândru către restul haitei. Imediat am gonit pasărea aia de pe teritoriul nostru, s-a gândit el, satisfăcut. Niciun hoitar nu se va apropia de Haita Semeață cât timp sunt … Citește mai mult
Lumina lunii scălda văgăuna de piatră, dar de sub tufe și de sub colțurile stâncilor ieșeau umbre întunecate, ca niște gheare. Iaz de Frunză s-a aplecat peste trupul moale al lui Blană de Cenușă. Lumina palidă îi poleia blana întunecată cu o sclipire argintie, în timp ce tovarășii de clan îl spălau pentru înmormântare. Așezat … Citește mai mult
Tata luă câteva pâini, ciocolată și biscuiți, piti de mama niște bani, ne îmbrăcarăm gros, încălecarăm pe o motocicletă rusească Ij49, gălăgioasă și obosită, și plecarăm spre Tehomir, unde se găsea casa bunicilor și a toată copilăria mea. Era sfârșitul lui februarie al anului 1957. Cu voia Domnului, eu împlinisem doisprezece ani și mă găseam … Citește mai mult