"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Și iată-le pe cele două fete alergând prin antreu și foșnindu-și fustele (oare când se îmbrăcase Grete atât de repede?); apoi deschiseră în pripă ușa de la intrare, dar nimeni n-o mai auzi trântindu-se din nou; probabil că o lăsaseră deschisă, așa cum se întâmplă de obicei în casele unde s-a abătut o mare nenorocire. … Citește mai mult
Tata mergea drept înainte, cu pași siguri, neintimidat de străzile drepte, cu blocuri vertiginoase, care se ramificau neîncetat în fața noastră, și atât de asemănătoare, încât aveai impresia că băteai pasul pe loc. Lucru bizar, femeile nu purtau voal. Se plimbau cu chipul descoperit; cele mai în vârstă cu capul acoperit de bonete ciudate; cele … Citește mai mult
Lady Sterne insistase de la bun început că ea va suporta toate cheltuielile pentru acele câteva luni petrecute în Londra. Susținuse că pentru ea era un vis devenit realitate să aibă două tinere doamne pe care să le plimbe prin oraș și cărora să le facă intrarea în societate. Femeia nu avusese niciodată copii. Totuși, … Citește mai mult
Hassan nu vorbea niciodată de mama lui, de parcă nici nu ar fi existat. Întotdeauna m-am întrebat dacă se gândește la ea – cum arată, unde este; mă întreb dacă visa să o întâlnească. Îl chinuia dorul de ea, așa cum mă chinuia pe mine dorul de mama pe care nu apucasem să o cunosc? … Citește mai mult
Pipăi suprafața rece a proiectorului de lumină înainte de a-l vârî la loc, în gaica de la cingătoare. Deși îi era necesar, detesta proiectorul. Era un instrument subtil al Imperiului, care putea detecta prezența organismelor vii de dimensiuni mari. Până acum, nu dezvăluise decât copiii care-și făceau somnul în dormitoarele regale. Stilgar știa că gândurile … Citește mai mult
În pat, înfășurată în plapumă, strângând în brațe jucăria Clarei, încercam să-mi liniștesc bătăile inimii. Félix se înșela, Colin m-ar fi lăsat să plec singură în străinătate, cu singura condiție ca el să se ocupe de organizare. El se ocupa de tot când plecam în călătorie, de la biletul de avion până la rezervarea de … Citește mai mult
Nu era un loc tocmai potrivit pentru o dispariție, cel puțin nu la prima vedere. Pensiunea doamnei Baird era aidoma celorlalte o mie de pensiuni din Highland în 1945; tăcută și curată, cu un tapet înflorat decolorat, podele strălucind și un aparat pentru încălzit apa cu fisă în camera de baie. Doamna Baird, o femeie … Citește mai mult
În vila Generalului mă bucuram de suficientă intimitate noaptea, dar nu aveam în schimb deloc intimitate în timpul zilei. Eram singurul dintre ofițerii Generalului care locuia în casa lui, singurul celibatar dintre toți oamenii lui și ajutorul lui cel mai de încredere. Dimineața, înainte de a‑l conduce cu mașina până la birou, care nu era … Citește mai mult
După un zbor de jumătate de zi, Tamanrasset se arătase în sfârșit, anunțat de vocea pilotului. Mă uimise din prima clipă blândețea locului: orașul se găsea la adăpostul a două brațe de granit care-l împrejmuiau, rotunjite, expunându-l și protejându-l în același timp. Între povârnișuri se ițeau câteva barăci minuscule, cubice, din lut gălbui, amintindu-mi de … Citește mai mult
Giuvaierul Sloboziei era, fără îndoială, mănăstirea bizantină care trona în fundul văii. încă de la intrarea în sat, i se putea zări în depărtare turnul imens, a cărui siluetă zveltă domina întreg edificiul. Acesta, asemenea unui donjon medieval, era, în același timp, și clopotniță. Zi și noapte, implacabilul sunet al clopotelor anunța scurgerea orelor cu … Citește mai mult