"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Când aveam nouă ani – înainte să cresc și să devin om de știință – credeam că știu totul ori voiam, cel puțin, să știu totul, iar mintea mea nu făcea nicio diferență între cele două lucruri. Eram obsedată, la vârsta aceea, de animale. Știam că mai mulți tigri la un loc formează o haită. … Citește mai mult
Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele … Citește mai mult
Înainte să mă înscriu la Liceul „George Washington” în clasa a noua, deja pierdusem tot ce era mai important pentru mine. Chiar dacă domnul Thompson și-a dat cumva seama de faptul că nu locuiesc efectiv în districtul școlar George Washington, tot aș putea minți ca să mai trag de timp. Și chiar de-ar trebui să … Citește mai mult
Complexul corporatist era doar unul dintre multe altele identice, maroniu și bej, cu fațade discrete, cu peluze bine întreținute, cu niște arbuști cu frunzișul mereu verde. Erau grupuri de două sau trei clădiri care ocupau un teren viran, la dispoziția celor ce se ascundeau îndărătul unor denumiri anoste și monotone și în spatele geamurilor fumurii … Citește mai mult
Fiindcă dispariția lui Laur îi paralizase orice inițiativă – „Cine știe pe unde umblă acum? Mă fac de râs alertând poliția de pomană, ba risc să mă trezesc și c-o amendă” -, a reînceput să citească, mai mult pe diagonală: „De la Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul lui Constantin Brâncoveanu: «Era un foarte vechi … Citește mai mult
Un semn, își spuse ea din nou, deși făcuse un pas înapoi, înainte să-și dea seama. Rămase acolo unde era, analizând cu grijă scena de dincolo de geam. Bucătărie deschisă, își aminti ea. Asta era cheia. Un restaurant cu meniu fix, îi putea face față și în somn. Sau cel puțin ar fi putut, cândva. … Citește mai mult
PETROCELLI Bună dimineața, doamnelor și domnilor. Mă numesc Sandra Petrocelli și sunt procuror adjunct în statul New York. În cazul de față, care este un omor deosebit de grav comis în cursul unui act de tâlhărie, după cum vi s-a spus când ați fost selecționați, rolul meu este să reprezint statul. Ne aflăm cu toții … Citește mai mult
N-avea nici un rost. Nu ca mai putea să adoarmă la loc, deși se simțea atât de epuizată încât ar fi dormit o veșnicie. Oare toate femeile gravide trebuiau să suporte astfel de dureri de cap? Când se va trezi, să nu uite să caute chestia asta în cartea despre maternitate. Uita mereu că durerea … Citește mai mult
Era o dimineață frumoasă și cu aer respirabil în Los Angeles. Căldura încă nu începuse să-și coboare valurile grele peste oraș, iar Alex condusese către laborator cu toate geamurile deschise, lăsând vântul să-i ciufulească și mai mult părul, mereu dezordonat. Parcă în fața clădirii, luă cele două pahare mari de carton, pline cu cafea proaspătă, … Citește mai mult
După câteva ore s-a liniștit, a obosit. Și doar se culcase atât de fericită și de singură aseară, iar cînd a făcut ochi, na, era deja prizonieră. La început, panicată, își rupsese unghiile, încercând să găurească peretele de oase care o strângea din toate părțile. I-a dat sângele. Era prinsă în locul acela îngust fără … Citește mai mult