"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Şi rupt, și salvat de Adrian Păunescu A fost, înainte de toate și de cei mai mulți, Poet, dar a dat mâna cu notorietatea ca redactor-șef la „Flacăra”. El și ea au spart tiparele presei sufocate de vigilența partidului unic, scoțând-o din amorțeală cu aceeași frenezie cu care Păunescu umplea sălile și stadioanele mai ceva … Citește mai mult
Coboram din taxi și, când să deschid portiera, m-am ciocnit de ea, încărcată cu pachete: pâine, ouă, lapte se împrăștiară pe trotuar – așa ne-am întâlnit, pe ploaia măruntă, fină, care cădea monoton. Trebuie să fi fost de vârsta mea, cu câțiva ani mai mult sau mai puțin. Un chip care părea să fi așteptat … Citește mai mult
Mi‑e teamă de ochii soţiei mele. Nu vede nimic în jur, iar ceea ce se petrece înlăuntrul ei e un mister pe care nu pot să‑l descifrez. Uite, sunt ca nişte pietre, nişte pietre gri, pietre de mare. Uită‑te la ea. Uite cum stă pe marginea patului, cu cămaşa de noapte pe jos, învârtind bila … Citește mai mult
Kennit mergea de-a lungul țărmului fără să se sinchisească de spuma sărată care lingea plaja înconjurând cizmele lui și ștergându-i urmele. Ochii nu i se dezlipeau de la marcajul celei mai mari înălțimi atinse de apă, o dâră neuniformă de alge, scoici și frânturi de lemn plutit. Tocmai începea refluxul, valurile își întindeau către uscat … Citește mai mult
Frate, nu mă mai săturam s-o privesc. O vedeam și când închideam ochii. Avea părul blond și bogat, și o șuviță i se încolăcea deasupra urechii, până la umăr. Era dată cu rimel negru și creion de ochi verde și buzele îi luceau lipicios. Sonya Wilson era chiar acolo, lângă mine, și chestia asta îmi … Citește mai mult
„Îi era frică să se uite înapoi…” Jenia Belkevici – 6 ani În prezent e muncitoare. Iunie, ’41… Îmi aduc aminte. Eram micuță, dar îmi aduc aminte totul… Ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc din viața de dinainte este o poveste, pecare mi-o citeamama înainte de culcare. Povestea mea preferată, despre peștișorul de aur. … Citește mai mult
L-am văzut pe Calamity tresărind. Aveam șase ani pe-atunci și stăteam într-o seară pe balconul apartamentului meu. Încă îmi mai amintesc cum zornăia vechiul aparat de aer condiționat din fereastra alăturată, acoperind sunetul plânsului tatei. Aparatul suprasolicitat atârna deasupra adâncului vertiginos al etajelor inferioare și apa picura din el ca sudoarea de pe fruntea unui … Citește mai mult
În aceeași iarnă aspră și uscată, împreună cu cele două verișoare ale mele, venite de la Berlin pentru vacanța de Crăciun, și cu Schilling, ca să fim cu soț, am făcut o expediție pe marea înghețată, până la dragorul nostru prins între ghețuri. Voiam să ne lăudăm un pic și să le arătăm nava noastră … Citește mai mult
– Nene, ce crezi? Ăla nu vrea să-mi pună berea draft în găleată, că ce încredere are el în gradaţie… Bă, eşti nebun, îi zic, păi asta e fabricată de tata? Nu de statul român?… Scrie colea şapte, opt, zece litri, toarnă până la ultima linie şi uite banii jan-cote… – Ha, ha, Niculae, şi … Citește mai mult
Alleria, câinele pleșuv care îmi veghează viața de câtăva vreme, ciulește urechile și latră scurt, în timp ce notele lui Pino Daniele se răspândesc din combina muzicală în toți cei treizeci și cinci de metri pătrați în care-mi petrec zilele (inclusiv baia și micul balcon care dă spre o străduță întunecată și umedă). Îmi termin … Citește mai mult