"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De data asta, nu mai avea la ce să spere: era al treilea atac. Seară de seară, trecusem prin dreptul casei unde locuia (era în timpul vacanței) și cercetasem pătratul de geam luminat; și seară de seară îl găsisem luminat în același fel, slab și egal. Dac-ar fi murit, îmi spuneam, aș fi văzut reflectarea … Citește mai mult
Ne mutam în permanență, mereu spre mai bine, mereu în căutarea unei vieți mai bune. Abia reușeam să fac față valului de emoții pe care mi‑l provocau mutările. Deși frecventasem atâtea școli primare și gimnaziale, încât nici nu‑mi mai aminteam exact numele lor, la gândul că schimbam întruna liceul îmi venea să mor. Era al … Citește mai mult
Julius cunoștea predicile despre moarte și viață mai bine decât oricine altcineva. Era de acord cu stoicii, care spuneau că „de îndată ce ne naștem, începem să murim“, și cu Epicur, care susținea că „acolo unde eu sunt, moartea nu este, iar unde este moartea, nu mai sunt eu. Așa că, de ce m-aș teme … Citește mai mult
Au fost odată ca niciodată doi frați care locuiau împreună într‐un mic sat din Japonia. Fratele cel mare muncea din greu cât era ziua de lungă, pe când fratele cel mic era un leneș și un pierde‐vară. Într‐o bună zi, fratele cel mare plecă în pădure, cu treburi. În vreme ce lucra, veni la el … Citește mai mult
Te-ai întrebat vreodată DE CE ești încă aici și nu acolo? Sau CUM ar fi fost dacă te-ai fi aflat acolo și nu aici? Sau CE ar trebui să faci pentru a fi acolo și nu aici? Multe întrebări fără răspuns… Motivul? Nu am timp să îmi răspund la aceste întrebări! sau Mi-e teamă să … Citește mai mult
Castelul răsuna de râsete și de zgomote care anunțau pregătirile pentru cină, când am intrat alături de Cartier în sală, cu mantiile albastre ale pasiunii pe umeri și părul încurcat de adierea vântului nopții. M‑am oprit în inima măreței încăperi ca să admir tapiseriile atârnate pe pereți, arcul înalt al plafonului ce se topea în … Citește mai mult
Apropo, numele meu este Herbert Lemon. Dar majoritatea oamenilor îmi spun Herbie. Eu răspund de obiectele pierdute la Hotel Grand Nautilus, după cum vedeți pe șapca mea. Cineva mi‑a spus la un moment dat că majoritatea hotelurilor nu au o persoană responsabilă de așa ceva, dar eu nu cred că se poate. Ce fac aceste … Citește mai mult
A existat o vreme când oamenii practicau frecvent introspecția și nu li se părea câtuși de putin rușinos să-și consemneze frământările lăuntrice. În zilele noastre însă, ținerea unui jurnal e considerată un răsfăț, o slăbiciune, un lucru de prost gust. Asta pentru că trăim într-o epocă în care se proslăvește duritatea. În zilele noastre, codul … Citește mai mult
Femeia știa că avea să moară în următoarele ore. Cu toate astea, ceea ce simțea era numai curiozitate. Se întrebă dacă viața ei, așa cum a fost, i se va derula prin fața ochilor, dacă în ultima clipă, clipa care ucide, va reuși să înțeleagă sensul lucrurilor cu acea înțelegere supraumană… Nu putea să moară … Citește mai mult
Mereu mi-a fost sortit să fiu singură. Și nu știu de ce. Ar fi trebuit să vin pe lume împreună cu sora mea geamănă, pe care urma să o cheme Ilona, dar când mama a ajuns la spitalul Saint Joseph, în orașul german Bremen, s-a năpustit asupra ei pastorul neamț al unui ofițer SS mustrând-o … Citește mai mult