"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Toți cronicarii au avut oare aceeași fantezie stranie? Din nou și mereu care cerești! Explozii termonucleare în antichitate? Cum au fost descoperite planete fără ajutorul telescopului? Ciudatul calendar al stelei Sirius. În nord, nimic nou. Unde se află vechile cărți? Un mesaj pentru oamenii anului 6965. Ce ar mai rămâne din omenire după o distrugere … Citește mai mult
M-am auzit strigând de undeva din colțul minții mele. Poate că avusese dreptate, poate chiar eram bolnav. Nu cumva eu făcusem asta, fără să-mi dau seama? M-am aruncat în genunchi în balta de sânge și i-am smuls ciobul din gât. Simțeam nevoia să mă privesc în acea bucată de oglindă. Am șters-o de sânge și … Citește mai mult
Donald rămase pe gânduri. Nu avea nici cea mai mică îndoială că asta era exact ceea ce își doreau să afle oamenii care-l trimiseseră aici: că programul de optimizare era o păcăleală uriașă, montată cu scopuri politice. Dar oare un om cu reputația internațională a lui Sugaiguntung ar fi permis guvernului său să se lase … Citește mai mult
O femeie solidă intră în cafeneaua sărăcăcioasă. Haină neagră, păr scurt, blugi. Așa se descrisese la telefon. Amelia Sachs îi făcu semn cu mâna dintr-un separeu. Aceasta era Gerte, cealaltă barmaniță de la St. James. Era în drum spre lucru și acceptase să o întâlnească pe Sachs înainte să intre în tură. Pe perete se … Citește mai mult
În locul unde unul dintre brațele marelui râu se arcuiește asemenea unui câine care linge mâna stăpânului său, în ținutul Athabasca Landing, se înălța o așezare cu vreo nouă locuințe. Același geniu excentric care, cu zece ani înainte, întrezărise belșugul acelei regiuni, le-a inspirat mai apoi și construcția. Erau clădite din rămășițe, spre disprețul bunului … Citește mai mult
-Rose, stai! spuse Nick venind în urma ei, prinzând-o ușor de braț, însă i-l eliberase, văzându-i privirea uimită. Vreau să spun că nu e nevoie să pleci, sau nu chiar acum. Uite… mă gândeam că poate ai vreau să vii cu noi în parc după ce mâncăm, ce spui? o întrebă el cu o voce … Citește mai mult
Se înfășurase în ceva ce-i lăsa libere brațele și umerii. Un picior i se vedea până la jumătatea coapsei, dar Baley, care-și redobândise cumpătul și se simțea un mare nătărău, îl ignora stoic. – E o chestie de surpriză, știți, doamnă Delmarre. Răspunse el. – O, nu face nimic. Poți să-mi spui Gladia, doar dacă … Citește mai mult
Când am ajuns la liceu, la internat, multe fete se plângeau că mâncarea nu era nici gustoasă, nici variată. Mie una mi se părea că-l apucasem pe Dumnezeu de amândouă picioarele: în viața mea, până la unsprezece ani, când am intrat bursieră – la „Elena Cuza”, liceu de renume din Craiova – nu văzusem zahăr, … Citește mai mult
Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată când viața mea fusese zguduită din temelii, câștigasem până la urmă câte ceva, câștigasem mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar și ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puțină înțelegere. În ceea ce privește latura ei burgheză, viața mea fusese, de la … Citește mai mult
Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni simpli și șterși au adus întruna, ca și albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea. De multe ori, mierea pe care o aduceau era necurată și amară, dar … Citește mai mult