"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Trecură trei ani, în care Nehliudov n-a mai văzut-o pe Katiușa. O reîntâlni abia când, tocmai ieșit proaspăt ofițer, în drum spre regiment se abătu din nou pe la mătușile sale; acum însă nu mai semăna deloc cu tânărul care își petrecuse, cu trei ani în urmă, o vară la moșia lor. Pe atunci fusese … Citește mai mult
În preajma dimineții, Louis se simțea suficient de fericit la gândul că vor călători împreună, dar când îndoielile i se reîntoarseră, era deja prea târziu. Oricum, fusese prea târziu de multă vreme. Outsiderii erau negustori de informație. Cumpărau scump și vindeau scump, dar ceea ce cumpărau o dată vindeau iar și iar, pentru că piața … Citește mai mult
Problema e una mai generală, oricum, decât aceea pusă de orbirea în sine. În trecutul meu, de câte ori un optician sau oftalmolog aprindea un creion-torță în ochiul meu sau de câte ori eram nevoit să-mi frec prea tare sau timp îndelungat ochiul, părea că ajungeam să văd – ei bine, ce anume? Retina? Suprafața … Citește mai mult
Așa că doctorul Junz aștepta acum într-una din anticamerele Departamentului pentru Afaceri Floriniene, în timp ce mărunții funcționari proveniți de pe Florina se grăbeau încoace și-ncolo, într-un fel de marasm birocratic. Un florinian îmbătrânit în serviciu apăru în fața lui. – Doctor Junz? – Da. – Veniți cu mine. Un număr pâlpâind pe un ecran … Citește mai mult
Mă trezesc pe un pat din Centrul Medical Princeton, la câteva ore de la accident. Paul stă lângă mine, bucuros să mă vadă treaz, iar un polițist stă de pază în fața ușii. Cineva m-a schimbat într-o cămașă de spital care foșnește ca un scutec când mă ridic în capul oaselor. Sub unghiile mele se … Citește mai mult
După ce mi-a vorbit despre Dee, Martin m-a condus spre o poartă de aluminiu alb, care ducea spre apartamentele numerotate de la nouă la șaisprezece de pe strada Mortlake. Am rămas surprinsă când am văzut pe marginea de sus o plăcuță metalică albastră, pe care scria cu alb: „Casa John Dee”. – Am ajuns, spuse … Citește mai mult
Trecuseră o oră și patruzeci și cinci de minute de când Shannon și Miles coborâseră în puțul sacrificial și de acum orice încercare de salvare părea lipsită de sens. Nimic nu i-ar mai fi putut aduce la viață pe cei doi, deoarece aerul li se terminase de mult. Alte două victime adăugate celor fără de … Citește mai mult
Comandantul ezită să vorbească. Atâta răceală îl făcea să se teamă de ce putea fi mai rău. Din nou, regele îl cercetă cu o privire de nepătruns. – În sfârșit sire, s-a pornit răscoala, spuse, coborând pentru o clipă ochii. Apoi, ridicându-i din nou adăugă: Mulțimea, turbată de mânie, a atacat forțele de ordine aruncând … Citește mai mult
În vârstă de vreo patruzeci de ani, înalt de statură, vioi, viguros, cu o frunte mare, cu privirea calmă și hotărâtă, cu gura strânsă, umbrită de o mustață subțire, blondă, cu carabina și cartușiera în bandulieră, noul venit seamănă mult mai puțin a tămăduitor decât a șef de partizani. Nici galoane, nici brasardă, nici un … Citește mai mult
Menajera zâmbi și se îndepărtă. Cumsecade femeie, gândi Eve, în timp ce ieșea din casă. Slavă Domnului că avea în preajmă, în locul ăsta ciudat, pe cineva care îi plăcea și cu care se înțelegea. Deja se simțea aici aproape ca acasă. Câteva minute mai târziu traversa podul arcuit peste brațul râului. Biserica asta veche … Citește mai mult