"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Sortam lingă G. G. Într-o dimineață. Așa-i ziceau: G. G. Numele lui real era George Greene. Dar de ani de zile i se zicea doar G. G. și după o vreme arăta a G. G. Era factor de pe când abia trecuse de douăzeci de ani și acum se apropia de șaptezeci. Vocea-i pierise. Nu … Citește mai mult
Simt un junghi în stomac și-mi vine să mă chircesc de durere. Făcusem șapte luni de terapie numai ca să pot auzi numele lui Nico fără să simt cum îmi transpiră palmele și tălpile. Mai făcusem încă un an și jumătate ca să pot dormi noaptea fără să-mi bântuie visele. Nico Hadrian nu-mi luase viața. … Citește mai mult
Așa stând lucrurile, să redăm pretinselor mele isprăvi dimensiunea cuvenită: n-am luat niciodată parte la o luptă adevărată. De altfel, nu eram niciodată înarmat, asta n-ar fi făcut decât să-mi pună în pericol deplasările. Iată de ce, atunci când m-ați întrebat, ieri, dacă am luat calea armelor, n-aveam cum să răspund, cu mâna pe inimă, … Citește mai mult
Zece minute mai târziu mașina trase în fața unui restaurant dintr-un mic cartier italienesc. Pe stradă nu era nici țipenie de om și, dată fiind ora târzie, puțină lume mai zăbovea încă la cină. Michael își făcuse griji că șoferul va intra împreună cu ei, însă tânărul rămase afară, în mașină. Mediatorul nu pomenise despre … Citește mai mult
Al lu’ Parizianu râse batjocoritor, se sculă de la masă și le plăti consumația, le puse apoi mâinile pe umeri, îl rugă pe Nilă să aibă grijă de tatăl său, să-l ia să doarmă cu el și fără să le mai adreseze vreun cuvânt ieși din cârciumă și îi lăsă acolo să stea mai departe … Citește mai mult
Luni întregi se scurseră… Dacă cititorul n-are nimic împotrivă, vom trece peste acest interval de timp. Și îl vom ruga pe cititor să intre cu noi într-una din fortărețele regale ale cărei turnuri masive, formidabile, teribile, păzitoare a unor sângeroase amintiri, sumbre evocatoare de fantome, dominau mlaștinile și lacurile ce se întindeau la nord-est de … Citește mai mult
La început mirat, apoi enervându-se, Hans înainta în camera cu tavan înalt în care îl transportase skelterul care îi aparținea, după toate probabilitățile, lui Chaim Aleuker. Privaterul era scos din funcțiune, lucru care se potrivea cu ideea de petrecere deschisă tuturor nou-veniților. Camera însă nu se potrivea. La celălalt capăt se aflau mese lungi, acoperite … Citește mai mult
Când taxiul se puse în mișcare, Adam aruncă o privire prin lunetă și-l văzu pe adversarul său de la ping-pong discutând cu portarul. Fata stătea lângă ei și arăta spre taxi. Adam se relaxa când taxiul dădu colțul și nu-i mai văzu. În mai puțin de un minut, taxiul trase în față la Royal Cleveland. … Citește mai mult
La Chloe în ușă, lumea se uita la minunata mașină albă comandată de Colin și care tocmai atunci fusese livrată cu șofer de ceremonie cu tot. În interiorul acoperit numai cu blănuri albe era cald și se-auzea muzică. Cerul era tot albastru, norii scămoșați și firavi. Era ger, dar nu prea tare. Iarna era pe … Citește mai mult
Războiul cu Japonia încă nu se terminase. Pe neașteptate, fu pus în umbră de alte evenimente. Peste Rusia se prăvăliră talazurile revoluției, unul mai înalt și mai nemaipomenit decât celălalt. Chiar în aceste zile sosi, din Ural, la Moscova văduva unui inginer belgian, franțuzoaica rusificată Amalia Karlovna Guichar cu cei doi copii ai ei, Rodion … Citește mai mult