"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
După toate aparențele, din când în când, adulții își fac timp să șadă și să contempleze dezastrul care e viața lor. Atunci se lamentează fără a înțelege și, ca niște muște care se izbesc întotdeauna de același geam, se frământă, suferă, se consumă, se deprimă și se întreabă despre angrenajul care i-a dus acolo unde … Citește mai mult
Jinny a auzit clopotul. Și-a aruncat cartea pe jos, a renunțat la confortul vechii canapele maronii și s-a năpustit spre ușă. Când a ieșit din cabană în aerul serii, Jinny alerga. Pe plajă, toată lumea alerga – fugeau mâncând pământul spre golf, chemați de clinchetul cristalin al clopotului, ce răsuna atât de vesel în amurg. … Citește mai mult
Câteva luni mai târziu, sosise ziua cea mare, deși recunosc că o mare parte din ea a rămas în ceață. Privind retrospectiv, probabil că ar fi trebuit să notez totul cât era încă proaspăt întipărit în mintea mea. O zi ca ziua cea mare ar trebui ținută cu detalii vii – nu în instantaneele neclare … Citește mai mult
Norul acoperea cerul precum o placă cenușie de piatră. Iarba galbenă se ofilise: prea multă ploaie, prea puțin soare. Fără-ndoială, Soarele se afla chiar deasupra capului, iar Arcada era încă la locul ei, dar Valavirgillin nu le mai văzuse de douăzeci de zile. Vehiculele, cocoțate pe roți de înălțimea unui om, rulau prin burnița neîntreruptă … Citește mai mult
– Asta a fost cea mai grea săptămână din viața mea, a zis Jen. Nu era ceea ce plănuise să-i spună fiicei sale de cincisprezece ani după un calvar care durase, de fapt, patru zile. – Bună, mami, a răzbătut vocea Lanei printre buzele vineții. Jen n-a putut decât s-o îmbrățișeze în fugă și să-și … Citește mai mult
Manejul era acoperit cu un strat gros de rumeguș. Îl împrăștiau în fiecare săptămână, fără ca pe cel vechi să-l fi îndepărtat vreodată, așa că, după o vreme, se făcuse cam de o palmă – prin colțuri chiar mai gros. Până seara, călăreții îl răscoleau fără milă, îl bătătoreau, îl brăzdau cu milioane de cratere … Citește mai mult
Ora 1 noaptea. Claire, o tânără mămică în vârstă de nici treizeci și trei de ani, este în living, așteptându-l pe Robert, soțul ei. Cu părul șaten deschis, care îi flutură din când în când pe umeri, cu ochii căprui care aproape că i se închid, ușor trasă la față, pare o femeie căreia pe … Citește mai mult
Aveau pe planeta Marte, pe țărmul unui ocean secat, o casă cu coloane din cristal și în fiecare dimineață o puteai vedea pe doamna K. mâncând fructele aurii ce creșteau din pereții de cleștar sau curățând casa cu praf magnetic care, luând toată murdăria cu el, era suflat, după aceea, de vântul fierbinte. După‑amiezile, când … Citește mai mult
Când a sunat telefonul, fierbeam spaghete în bucătărie și fredonam Coțofana hoață a lui Rossini, care tocmai se transmitea la radio. Consider că muzica aceasta se potrivește perfect cu prepararea spaghetelor. Am vrut să las telefonul să sune, nu numai pentru că spaghetele erau aproape gata, dar mai ales pentru că orchestra simfonică din Londra, … Citește mai mult
Cu un icnet zămislit în adâncurile mării, cutremurul își înfige colții în mantia grea a nopții, se umflă, se revarsă, transformându-se într-un vuiet lugubru care spulberă tăcerea densă, păstoasă. În casele lor, sătenii își continuă somnul. Câțiva mijesc ochii timid când vesela prinde a scoate clinchete metalice; alții, când ușile se izbesc zgomotos de pereții … Citește mai mult