"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Orwell Bookend nu era un om prea fericit. În acel moment, când un liliac mic se uita la el cu ochii lui speciali întorși cu susul în jos, nu era sigur că fusese fericit vreodată. Poate cândva, cu multă vreme în urmă, când încă o mai avea în preajmă pe Aurelia, prima lui soție. Înainte … Citește mai mult
Gladia pipăi șezlongul, să se asigure că nu e prea umed, și apoi se așeză. Cu o atingere a comenzii îl potrivi ca să-i permită să stea jumătate lăsată pe spate, iar cu alta activă câmpul diamagnetic și îi oferi, ca de obicei, senzația de relaxare totală. Și de ce nu? De fapt, plutea – … Citește mai mult
Alice Hart, o fetiță de nouă ani, stătea la birouașul său de lângă fereastră, în casa lor de lemn din capătul aleii, și își închipuia cum ar putea să-i dea foc tatălui ei. Pe biroul din lemn de eucalipt făcut de tatăl ei ținea deschisă o carte de la bibliotecă. Cuprindea mituri despre foc adunate … Citește mai mult
Fetița a fost prima care a auzit bătăile puternice în ușă. Camera ei se afla cel mai aproape de intrarea în apartament. La început, amețită de somn, a crezut că e tatăl ei, care urcase din ascunzătoarea din pivniță. Își uitase probabil cheile și își pierduse răbdarea din cauză că nimeni nu auzise prima lui … Citește mai mult
– Nu-i permis, Artiom. – Deschide-l! Deschide-l acum, n-auzi? – Comandantul stației ne-a spus… Să nu lăsăm pe nimeni afară. – Crezi că-s imbecil? Pe nimeni… cine-i ăsta? Cine-i nimeni? – Am ordine clare! Pentru protecția stației… Împotriva radiațiilor. Am ordine clare. Ai priceput? – Suhoi ți-a dat ordinul? Tatăl meu vitreg ți-a dat ordinul? … Citește mai mult
A fost odată ca niciodată o familie pe nume Willoughby. Era o familie de modă veche și avea patru copii. Băiatul cel mare se numea Timothy și avea doisprezece ani. Barnaby și Barnaby erau doi gemeni în vârstă de zece ani. Nimeni nu‑i putea deosebi, iar faptul că purtau același nume sporea confuzia; de aceea … Citește mai mult
Umbla și azi ca un nebun prin parcuri, căutându-i umbra pe alei. Călca ușor, de parcă urmele pașilor ei erau vii acolo, pe asfaltul încins, și nu voia să le atingă. Vânticelul stârnit după ploaie îi transpunea senzația atingerilor dulci ale pletelor ei pe chipul lui nebărbierit de zile. Acasă nu mai putea să stea. … Citește mai mult
Praga, începutul lunii mai. Cerul atârna cenușiu peste acoperișurile ca de poveste și toată lume se uita. Sateliții fuseseră chiar programați să supravegheze Parcul Carol, în caz că… vizitatorii… s-ar fi întors. Lucruri ciudate se mai întâmplaseră și înainte în orașul ăsta, dar nu într-atât de ciudate. Cel puțin, nu de când există echipamente video … Citește mai mult
Socialiștii nu susțin că trecerea la colectivism va face ca viața oamenilor să fie mai fericită, mai ușoară sau chiar mai liberă imediat. Dimpotrivă, tranziția poate face ca viața să devină aproape de nesuportat o lungă perioadă, poate sute de ani. Există un anumit țel pe care trebuie să-l atingem – pe care știm că … Citește mai mult
În Zagreb, războiul a început de la un pachet de țigări. Mai fuseseră tensiuni și înainte, zvonuri șoptite pe deasupra capului meu despre tulburări ce aveau loc în alte orașe, dar nu explozii, nimic fățiș. Adăpostit între munți, Zagrebul se sufoca de căldura verii și majoritatea locuitorilor abandonau orașul, refugiindu-se pe coastă pe durata celor … Citește mai mult