"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Partitura asta nu are nicio noimă. Am revizuit totul de o sută de ori, poate și mai mult, dar a rămas la fel de nedefinită. Am găsit versurile și linia melodică, dar orice aștern pe hârtie iese o harababură. Liam se așteaptă să‑i prezint ceva la repetițiile care vor începe într‑o oră, iar eu nu … Citește mai mult
Gata, s-a isprăvit. Plaja Big Sur e pustie și rămân lungit în nisip, chiar în locul unde căzusem. Aburii mării îmblânzesc lucrurile: în zare, nici un catarg; pe o stâncă, înaintea mea, mii de păsări; pa o alta, o familie de foci; tatăl țâșnește neostenit în ape, lucios și plin de abnegație, cu un pește … Citește mai mult
Voiam sa fie întuneric. Dar, în acea noapte de vară, luna, ca o secera argintie, se strecura, când și când, printre nori, de parcă ar fi vrut să-și râdă de mine. Iar eu voiam să fie întuneric. Cărasem doi saci din piele către creasta scundă, ce marca granița nordică a domeniului meu. Domeniul meu. Se … Citește mai mult
Când aveam zece ani, făceam parte dintr-un grup de copii care, în fiecare duminică, erau scoși la licitație. Nu eram vânduți: ni se cerea să defilăm pe o estradă pentru a găsi amatori care să ne ia. În public puteau să se afle la fel de bine adevărații noștri părinți, întorși în sfârșit din război, … Citește mai mult
M-a luat cineva până în San Bernardino. E un oraș feroviar și aveam de gând să mă sui într-un marfar care pleca spre est. Dar n-am făcut-o. M-am întâlnit cu un tip într-o sală de biliard și am început să jucăm. Era momeala perfectă pe care Dumnezeu i-o scoate în cale unui fraier pentru că … Citește mai mult
Haga, august 1872 Dragă Theo, Îți mulțumesc pentru scrisoarea ta, mă bucur să aflu că ai ajuns din nou cu bine. În primele zile ți-am simțit tare mult lipsa; când mă întorceam la prânz acasă, mi se părea foarte curios să nu te văd. Am petrecut împreună câteva zile grozav de plăcute. Ne-am plimbat de … Citește mai mult
Jasnah Kholin se prefăcea că se bucură de petrecere, fără să dea în niciun fel de bănuit că avea de gând să poruncească uciderea unuia dintre oaspeţi. Umbla prin sala ticsită de lume a ospăţului, luând seama la cum încleia vinul limbile şi cum înceţoşa gândurile. Pe cale să-şi bea minţile, unchiul ei Dalinar tocmai … Citește mai mult
Stelian Tănase: Să ne întoarcem, vă rog, puțin înapoi. Cum ați plecat de la București? Cum ați fost condus la gară? Care era atmosfera? Regele Mihai: Plecarea noastră de aici a fost cum să vă spun… Groza era așa de încântat că aveam această invitație și mi-a zis că e musai să ne ducem la … Citește mai mult
1! 2! 3! Și! NIMIC! De la capăt: 3! 2! 1! Și! Tot nimic. Cred că am murit, să mor io! Măcar m-am menținut la același nivel de incompetență de când nu ne-am mai întâlnit sau ne-am menținut… În caz că, între timp, ați uitat să citiți și creierul își revine greu din concediu. În … Citește mai mult
Aveam doi ani și eram centrul atenției. De fapt, n-aveam doi ani împliniți, că nu era ziua mea, era un pic înainte de ea, poate doar cu câteva zile, și mirosea a gutui și-a pere târzii. Carevasăzică trebuie să fi fost toamnă departe sau începutul lui decembrie. Eram îmbrăcată în costum popular maghiar, rochiță neagră, … Citește mai mult