"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
În ziua grozăviei, Susan Shepherd trebăluia în hulubărie, împrăștiind în tava lungă de metal amestecul de boabe de sorg, grâu și mazăre. Câțiva puiandri cu caș la gură și-au ridicat somnoroși căpșoarele de sub aripă, dar nu s-au obosit să plece din cuib. Ceilalți porumbei erau cu toții afară, dând roată deasupra pășunii verzi unduitoare … Citește mai mult
Labele lui Toklo azvârleau zăpadă în urmă, în timp ce el alerga, cu țurțuri de gheață prinși de blana de pe burtă. Putea să-și simtă bătăile inimii, iar răsuflarea i se transformase într-o serie de gâfâieli fierbinți. Privind peste umăr, Toklo a zărit-o pe Kallik venind în urma sa. O lumină sălbatică îi strălucea în … Citește mai mult
Tot ce trebuie să faci e să te apleci și să smulgi pastila de pe podea. Doar chestia asta rapidă și dezgustătoare. Să-ți arunci pastila în gură și să o înghiți și totul va fi în regulă. Mai bine decât în regulă, totul va fi perfect. O perfecțiune pe care nici nu ți-o poți imagina. … Citește mai mult
Iarăși luase foc undeva în timpul nopții. A simțit imediat mirosul când a coborât, fără să‑și pună paltonul, pe strada cufundată în liniștea duminicală și acoperită cu un strat subțire de zăpadă. De data asta trebuie să fi fost foarte aproape de casa lor. Mirosul pătrunzător era foarte diferit de cel al pâclei obișnuite a … Citește mai mult
„MUȚENIE ȘI SLAVĂ ÎN PĂCAT DE ILUZIE” A fost o zi plină. Prima zi din acest an… Este incredibil cât de repede trece timpul. Nu mi-a trecut prin gând că Sebi o să fie cu mine după ora 2 noaptea. Nici eu nu știu ce vreau, dar îl caut, îl chem. Cred că fug de … Citește mai mult
Sunt și zile din alea bune. De pildă, zilele de târg, când la sfârșit negustorii își împart marfa pe nimic. O ladă de căpșuni răscoapte. Sau bananele cu pete cafenii. Și pe urmă mai sunt și cârnații fripți rămași de la grătar, și nițică pâine uscată. În zilele bune, Corsaru și Nono se duc seara … Citește mai mult
Au trecut două săptămâni de când mă aflu aici. Aproape că m-am obișnuit cu programul din armată. Un singur lucru mă sâcâie: înviorarea pe care trebuie să o fac la ora cinci dimineața! Asta lăsând la o parte hrana de zi cu zi, lucru care nu mai intră în discuție din moment ce ea, hrana, … Citește mai mult
Cu toții credeau că Diabolicii sunt neînfricați, dar în primii mei ani nu am cunoscut decât frica. Mă chinuia chiar și în dimineața în care familia Impyrean m‑a văzut în padoc. Nu puteam vorbi, dar înțelegeam majoritatea cuvintelor pe care le auzeam. Stăpânul padocului își avertiza frenetic ajutoarele: Senatorul von Impyrean și soția lui, Matroana … Citește mai mult
Sorbi din nou. De două ori. Pe cât se pare, amintirile îi făceau sete. De fapt, spuse el, nimeni n‑a intenționat vreodată în mod expres să‑l vâneze pe Santiago Fisterra. Nimeni. Cañabota și cei pentru care lucra voiau doar o momeală; pe cineva care să distragă atenția în timp ce adevărata încărcătură se preda în … Citește mai mult
De la adăpostul pelerinei lui Gandalf, Pippin privi afară. Se întrebă dacă era cu adevărat treaz ori încă mai dormea, cufundat în acel vis repede schimbător în care căzuse de când începuse marea călătorie călare. Lumea întunecată trecea cu repeziciune pe lângă ei, vântul șuiera cu putere în urechile lui. Nu zărea altceva decât stele … Citește mai mult