"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Și de poveste și de asemenea vorbe iuți, Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, își aducea aminte stând singură pe prispă, în lumina de toamnă și torcând. Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe. Fusul se învârtea harnic, dar singur. Satul risipit pe râpi sub pădurea de brad, … Citește mai mult
– Să mergem, mamă, spuse Avdotia Romanovna, va face cu siguranță așa cum a promis. L‑a readus o dată la viață pe Rodea, și dacă e adevărat că doctorul se învoiește să rămână aici peste noapte, ce poate fi mai bine? – Uite, dumneavoastră… dumneavoastră… mă înțelegeți, pentru că sunteți un înger! strigă plin de … Citește mai mult
Apoi trăise ca mânat de demoni, sălbatec, cu un apetit de viață nebănuit de nimeni, nici de el. Femei, chefuri, sporturi, apoi războiul trăit cu o frenezie de dans primitiv printre șerpi veninoși , apoi Parisul, unde muncise până la extenuare, odihnindu-se în perioade de dezmăț nocturn, ș-apoi întoarcerea în țară, revenirea la casa veche … Citește mai mult
În timp ce doamnele vorbeau astfel, intrară în biserică trei tineri, dintre care niciunul nu avea mai puțin de douăzeci și cinci de ani, și cărora nici vitregia vremurilor, nici faptul că-și pierduseră prieteni și rude apropiate, nici teama pentru viața lor nu izbutiseră să le molcomească dragostea, necum să le-o și stingă. Unuia dintre … Citește mai mult
Ceea ce-l interesă însă mai mult pe Serge fură amorașii zugrăviți deasupra ușilor. Se supăra că nu putea să înțeleagă ce jocuri jucau, atât erau de șterse picturile. Ajutat de Albine, trase o masă, pe care se cocoțară amândoi. Albine dădea lămuriri. – Uite, aceia aruncă flori. Sub flori nu se mai zăresc decât trei … Citește mai mult
Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni, care supravegheau lucrările aproape de pod, nu se bucurau de același prestigiu; veneau la lucru în clasa a III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki – pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept – și înjurau lucrătorii într-o hindunistani fără greș. … Citește mai mult
Doamna Grunbach nu mai adăugă nimic, așteptând să vadă cum va reacționa K. și dacă-i va permite să vorbească mai departe. Dar K. o lăsă mai întâi să se frământe, învârtind gânditor lingurița în cafea și tăcând. Apoi se uită la ea și spuse: – Ați renunțat la vechile bănuieli în privința domnișoarei Burnster? – … Citește mai mult
Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată când viața mea fusese zguduită din temelii, câștigasem până la urmă câte ceva, câștigasem mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar și ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puțină înțelegere. În ceea ce privește latura ei burgheză, viața mea fusese, de la … Citește mai mult
Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni simpli și șterși au adus întruna, ca și albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea. De multe ori, mierea pe care o aduceau era necurată și amară, dar … Citește mai mult
Trecură trei ani, în care Nehliudov n-a mai văzut-o pe Katiușa. O reîntâlni abia când, tocmai ieșit proaspăt ofițer, în drum spre regiment se abătu din nou pe la mătușile sale; acum însă nu mai semăna deloc cu tânărul care își petrecuse, cu trei ani în urmă, o vară la moșia lor. Pe atunci fusese … Citește mai mult