"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Sorbi din nou. De două ori. Pe cât se pare, amintirile îi făceau sete. De fapt, spuse el, nimeni n‑a intenționat vreodată în mod expres să‑l vâneze pe Santiago Fisterra. Nimeni. Cañabota și cei pentru care lucra voiau doar o momeală; pe cineva care să distragă atenția în timp ce adevărata încărcătură se preda în … Citește mai mult
După ce de zeci de ani una dintre marile întrebări ale ființei românești a fost: „Da’ ce căuta neamțul în Bulgaria?“, a venit vremea ca tot românul să se întrebe: „Da’ ce căuta bulgarul la Otopeni?“ Totuși, nici Caragiale, nici Ionesco, nici Hašek, nici Şalom Alehem, nici unul din uriașii humoriști ai lumii, nu-și găsește … Citește mai mult
După toate aparențele, din când în când, adulții își fac timp să șadă și să contempleze dezastrul care e viața lor. Atunci se lamentează fără a înțelege și, ca niște muște care se izbesc întotdeauna de același geam, se frământă, suferă, se consumă, se deprimă și se întreabă despre angrenajul care i-a dus acolo unde … Citește mai mult
Câteva luni mai târziu, sosise ziua cea mare, deși recunosc că o mare parte din ea a rămas în ceață. Privind retrospectiv, probabil că ar fi trebuit să notez totul cât era încă proaspăt întipărit în mintea mea. O zi ca ziua cea mare ar trebui ținută cu detalii vii – nu în instantaneele neclare … Citește mai mult
– Asta a fost cea mai grea săptămână din viața mea, a zis Jen. Nu era ceea ce plănuise să-i spună fiicei sale de cincisprezece ani după un calvar care durase, de fapt, patru zile. – Bună, mami, a răzbătut vocea Lanei printre buzele vineții. Jen n-a putut decât s-o îmbrățișeze în fugă și să-și … Citește mai mult
Manejul era acoperit cu un strat gros de rumeguș. Îl împrăștiau în fiecare săptămână, fără ca pe cel vechi să-l fi îndepărtat vreodată, așa că, după o vreme, se făcuse cam de o palmă – prin colțuri chiar mai gros. Până seara, călăreții îl răscoleau fără milă, îl bătătoreau, îl brăzdau cu milioane de cratere … Citește mai mult
Ora 1 noaptea. Claire, o tânără mămică în vârstă de nici treizeci și trei de ani, este în living, așteptându-l pe Robert, soțul ei. Cu părul șaten deschis, care îi flutură din când în când pe umeri, cu ochii căprui care aproape că i se închid, ușor trasă la față, pare o femeie căreia pe … Citește mai mult
Când a sunat telefonul, fierbeam spaghete în bucătărie și fredonam Coțofana hoață a lui Rossini, care tocmai se transmitea la radio. Consider că muzica aceasta se potrivește perfect cu prepararea spaghetelor. Am vrut să las telefonul să sune, nu numai pentru că spaghetele erau aproape gata, dar mai ales pentru că orchestra simfonică din Londra, … Citește mai mult
Cu un icnet zămislit în adâncurile mării, cutremurul își înfige colții în mantia grea a nopții, se umflă, se revarsă, transformându-se într-un vuiet lugubru care spulberă tăcerea densă, păstoasă. În casele lor, sătenii își continuă somnul. Câțiva mijesc ochii timid când vesela prinde a scoate clinchete metalice; alții, când ușile se izbesc zgomotos de pereții … Citește mai mult
Sam doarme. Acum aș putea să-l omor. E întors cu spatele la mine – ar fi foarte simplu. Oare s-ar trezi dacă aș face vreo mișcare? Ar încerca să mă oprească? Ori s-ar bucura, pur și simplu, că se-ncheie coșmarul? Nu mă pot gândi așa. Trebuie să încerc să-mi amintesc ce-i adevărat și ce-i bine. … Citește mai mult