"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Bineînțeles, când fetița a vorbit, mi-am dat seama că era Tom. – Durează mult, nu? a spus el, iar Sue a dat din cap. Am făcut câțiva pași fără să mă observe cineva. Tom și Julie erau ocupați să o privească pe Sue, care-și modifica una dintre fustele de școală. O scurtase și acum se … Citește mai mult
MOTIVAȚIA Românii au plecat în exod cu credință în Dumnezeul lui Moise. Este partea finală a unei tragedii românești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din România a milioane de români. Românii exodiști visează la maluri de mămăligă și râuri de lapte. Popoarele exodiste visau la munți de aur, turme de animale, sclavi pentru muncă etc. Zeii … Citește mai mult
M-am născut și am crescut într-un apartament micuț, cu tavanul scund, aflat la parter. Părinții mei dormeau pe o canapea care, atunci când era desfăcută, seara, aproape că umplea încăperea de la un perete la celălalt. În fiecare dimineață trăgeau patul la loc, ascundeau așternuturile în lada de dedesubt, răsturnau salteaua, apăsau bine și ascundeau … Citește mai mult
Ce înseamnă să mori? (Să te naști împotriva voinței tale.) În vreme ce apa mi se izbește de pulpe și mare se întinde străină înainte, pierzându-și culoarea, îmi dau seama că nu mai simt timpul. Unele zile îmi par potrivite pentru a muri. E bine să înveți de timpuriu că desăvârșirea e doar un regret. … Citește mai mult
Capitolul 1. Gassin, sudul Franței, primăvara lui 1998 Emilie a simțit cum slăbea strânsoarea mâinii care i-o ținea pe-a ei și și-a coborât privirea către maică-sa. Privind-o, avea senzația că, odată cu sufletul ce părăsea trupul lui Valérie, dispărea și durerea care, până atunci, schimonosise chipul muribundei. Astfel, Emilie a putut să uite de obrajii … Citește mai mult
Cu opt ani în urmă DEGETE DE PÂCLĂ SE ÎNCOLĂCEAU ÎN JURUL TATĂLUI lui Bastien în timp ce acesta se îndepărta de unicul său copil. Băiatul se ridică în genunchi în căruța oprită. – Papa, unde mergi? Papa nu îi răspunse. Lumina lunii pline scânteia în părul castaniu al lui Lucien și, în scurt … Citește mai mult
Nu știu ce zice mama, pentru că vocea i se îneacă‑n mugetul însoțit de funingine al autobuzului care pornește din loc, dezvăluind localul Vulpea și Copoii. Firma de deasupra înfățișează trei câini de vânătoare – trei copoi – care au încolțit o vulpe. Sunt gata s‑o atace și s‑o sfâșie. Un indicator de stradă, ceva … Citește mai mult
Nu sunt divizibilă cu nimeni. Poate că o să-mi fie dat să pricep, la un moment dat, cine m-a pedepsit să rătăcesc pe-aici, atât cât va fi să fie. Singura certitudine pe care o am acum, la o vârstă prag, când iluziile pietrificate au devenit statui ale propriilor eșecuri, lașități, complexe, deraieri etc., e că … Citește mai mult
Stai, stai, stai, stai. Totul a durat atât de mult. Parcă șovăind, muntele a lăsat să-i scape luna, lin, ca pe un balon pe care nu-l mai putea ține. În vara aceea, Breavman a avut senzația ciudată că timpul se scurge cu încetinitorul. Era ca la un film pe care proiectorul îl derulează din ce … Citește mai mult
La 19 aprilie, înainte de ziua de naștere a lui Hitler, am fost admis în Jungvolk (secția pentru juniori a Hitlerjugend), așa cum se obișnuia. Părinții mei nu aveau de ales, căci era obligatoriu. Mama a încercat să‑l încurajeze pe tata, spunându‑i că nu aveam frați și că deveneam un copil singuratic, prin urmare îmi … Citește mai mult