"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Jack coborî treptele de parcă erau o provocare pentru ea, câte două sau trei deodată, așa încât Christopher fu nevoit să alerge pentru a ține pasul. Pe parcursul drumului, fata nu dădu semne că ar face vreun efort: rămase perfect senină, cu ochii reci, buzele strânse și fără a răsufla din greu sau sacadat. Nu … Citește mai mult
Ieși din clădirea înaltă din sticlă fumurie fără a arunca nici o privire înapoi. Călca apăsat și rar, privind la bombeurile pantofilor Timberland, lustruiți impecabil. Nu reușise să-i răspundă nici portarului, care-i urase probabil ceva de bine, zâmbind ca într-o reclamă la ață dentară. Se simțea sătul până în gât să zâmbească și să vorbească … Citește mai mult
Atunci când Lila și cu mine am decis să urcăm pe scara întunecată care ducea, treaptă cu treaptă, rampă cu rampă, până la apartamentul lui don Achille, a început prietenia noastră. Îmi amintesc lumina violacee din curtea interioară, mirosurile unei seri călduțe de primăvară. Mamele pregăteau cina, era timpul să intrăm în casă, dar noi … Citește mai mult
Președintă Faust, membri ai Corporației Harvard și ai Consiliului de Supervizori, membri ai facultății, mândri părinți și, mai presus de toți, absolvenți. Primul lucru pe care aș vrea să-l spun este „mulțumesc”. Nu numai că Harvard mi-a făcut o extraordinară onoare, dar săptămânile pe care le-am îndurat cu un nod în stomac la gândul că … Citește mai mult
„Nu știu despre ce să povestesc. Despre moarte sau despre iubire? Sau este același lucru; despre ce? Ne căsătoriserăm recent. Încă mia mergeam pe stradă ținându-ne de mână, chiar dacă ne duceam numai până la magazin. Mereu amândoi. Eu îi spuneam lui: <<Te iubesc!>> Dar încă nu știam cât de mult îl iubeam. Nu-mi imaginam… … Citește mai mult
Telefonul lui Dooley m‐a trezit în apartamentul meu de la hotelul Gritti la ora șapte dimineața. Voia să mă vadă. Era urgent. Vocea avea un ton imperativ și amenințător, care m‐a deranjat. Eram amândoi membri ai Comitetului Internațional pentru Salvarea Veneției dar, chiar și ținând cont de ritmul în care se scufunda Orașul Dogilor, situația … Citește mai mult
Nu plănuise să rămână treaz toată noaptea. Se gândise să plece de la Grand Duc pe la miezul nopții și să prindă câteva ore de somn în Gara de Nord, înainte ca trenul să-l ducă înapoi la Toulouse. Acum – aruncă el o privire la ceas – e aproape șase dimineața. Montmartre are acest efect … Citește mai mult
Secera a ajuns târziu, într‑o după‑amiază rece de noiembrie. Citra era la masa din sufragerie, se chinuia cu o problemă dificilă de algebră, manevra variabilele și nu reușea să rezolve necunoscutele X sau Y, când această variabilă nouă și mult mai distrugătoare i‑a intrat în ecuația vieții. La familia Terranova veneau des musafiri, așa că … Citește mai mult
Ziua a șaptea: când am știut amândoi Iarba se umezise. Era udă, mohorâtă și plină de gunoi. Se întindea până la marginea întunecată a pădurii și forfoteau în ea puzderie de furnici, melci greoi și păianjeni care-și țeseau pânza. Pământul de sub noi mai absorbea o ultimă urmă de căldură. Eddie stătea întins lângă mine … Citește mai mult
Au trecut zece secunde din momentul în care Daemon Black s-a așezat pe scaun și până m-a împuns în omoplat cu pixul lui special. Zece secunde lungi. M-am întors spre el și am inspirat parfumul acela unic, vegetal, care era doar al lui. Daemon și-a retras mâna și a început să se bată ușor peste … Citește mai mult