"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Am o fotografie veche, alb‑negru, din anii 1920, reprezentând o femeie de la un circ ambulant care plutește într‑un acvariu uriaș, plin cu apă, cu părul unduindu‑se în jurul capului și picioarele ascunse într‑o falsă coadă de sirenă făcută dintr‑o țesătură metalică cu fir textil care imită solzii. Femeia este subțire, cu trăsături angelice și … Citește mai mult
Am înaintat luminându-ne pașii cu lanterna și felinarul, atenți să nu ne împiedicăm de crengile copacilor. Se auzea doar foșnetul frunzelor căzute, strivite sub tălpile noastre. Nici un alt sunet nu mai răzbătea din pădurea întunecată. Aveam senzația apăsătoare că suntem înconjurați de creaturi ascunse, care stau și ne pândesc cu răsuflarea tăiată. Întunericul adânc … Citește mai mult
Te-ai întrebat vreodată cât durează să sapi un mormânt? Nu te mai întreba. Pare o eternitate. Indiferent cât crezi că durează, înmulțește cu doi. Sunt sigură că ai văzut asta în filme: eroul, poate cu un pistol la cap, sapă tot mai adând în pământ, transpirând și mormăind, până când ajunge la o adâncime de … Citește mai mult
Se crăpa de ziuă, dar încă nu se ivise prima geană de lumină. Zori cenușii. Vântul dinspre miazănoapte șfichiuia Muntele Bukhan și biciuia vâjâind dealul ce mărginea Waryong-dong, tăios ca lama unui cuțit. În întunericul dimineții, frunzele se rostogoleau printre pavilioanele înalte și încăperile îngrămădite pe deal ale curtenilor. Acoperite de un strat de promoroacă … Citește mai mult
Eu sunt scriitorul. Așa îmi spune toată lumea. Prietenii, părinții, familia și chiar și cei pe care nu-i cunosc, dar care, recunoascându-mă ei pe mine în locuri publice, vin și-mi zic: ”Nu sunteți cumva scriitorul acela…?” Ei da, sunt scriitorul, asta e identitatea mea. Oamenii cred că, fiind scriitor, viața îți este mai degrabă liniștită. … Citește mai mult
De ce iau sfârșit căsniciile? O întrebare mai bună ar fi, poate: De ce încep vreodată? „Un triumf al speranței asupra experienței”, ar fi spus Albie. Așa vorbea el, ținând emoțiile la distanță cu cleștii și pensetele clișeelor, ca un expert în dezamorsarea bombelor. Anii trec și încă nu știu ce circuit a fost de … Citește mai mult
Povestea începe în Spania, în provincia Almeria, la exact cinci kilometri spre nord de El Alquian, pe drumul N 340. Ne aflam la început de vară, fără doar și poate la jumătatea lui iulie, cam spre sfârșitul anilor 2010 – mi se pare că Emmanuel Macron era președintele Republicii. Era vreme frumoasă și teribil de … Citește mai mult
Istoria ne-a dezamăgit, dar nu contează. La sfârșitul secolului, un pescar bătrân și soția lui s-au hotărât să ia câțiva chiriași, ca să câștige niște bani. Amândoi se născuseră și crescuseră în satul pescăresc Yeongdo – o insuliță de vreo opt kilometri, din apropierea orașului-port Busan. În îndelungata lor căsnicie, femeia adusese pe lume trei … Citește mai mult
Abia apucasem să trag grilajul de siguranță când inima mi-a stat în loc. Auzisem ceva vag, ca un geamăt slab venind de foarte aproape. Am încuiat lacătul, privind de-a lungul străzii pustii și prost luminate. Și atunci l-am văzut. Părea o mogâldeață ghemuită la intrarea în gangul care dădea în spatele clădirii, gang folosit ca … Citește mai mult
Mă iertați, să nu credeți că nu-mi iubesc părinții. Îi iubesc. Moderat, nu exagerat. Dar mama e mai proastă și mai pesimistă decât negura nopții. Pentru ea a contat întotdeauna și, deși vremurile s-au schimbat radical, contează încă, numai și numai statul social. Pentru că ei – părinții mei – au trăit alte timpuri; cele … Citește mai mult