"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Cum adică nu are brevet de pilot? întreabă ziaristul. Am scotocit în arhiva redacției – are ditamai dosarul. La naiba, cred c-a zburat mai rapid și mai departe decât oricine și a doborât cele mai multe avioane! Cinci sute de avioane, cincisprezece vapoare! A făcut toate astea fără brevet? Linc își șterse vaselina de … Citește mai mult
După cele două volume autobiografice – „Zâmbind din iarbă” și „Jucând cu destinul”, se zice… de succes -, foarte mulți m‑au întrebat când va apărea și al treilea. Firește, privind trăirile din anii ’90. Celor apropiați le‑am răspuns simplu: „Sunt mereu tentat, dar n‑am încă putere…” Era după 2008! Credeam în sinea mea că provocările … Citește mai mult
Gillian se oprea întotdeauna lângă biroul meu ca să-mi ceară să petrec timp cu „surorile” mele câtă vreme locuiam la Oxford. Acum, pentru că mai erau doar câteva zile până la sărbătorile wiccane ale echinocțiului de toamnă, își reînnoi eforturile de a mă aduce la sabatul local al vrăjitoarelor. – Lucrez, am spus eu repede. … Citește mai mult
„Cine nu se îngrijește de lucrurile mici va cădea încetul cu încetul în cele mari.” Asta e o vorbă de ascet, de la Avva Dorotei. Mi-a răsărit în minte când am trecut pe lângă Obor și am revăzut, în mulțimea înghesuită la semafor, un chip despre care am scris acum ceva timp. Nu știu ce-or … Citește mai mult
Dar nu ar fi mai bine să nu răscolim lucrurile și să încercăm să uităm lucrurile dificile?, sunt întrebată din când în când de către cineva, exact cu cuvintele astea. Pluralul mă face mereu să zâmbesc. Exprimarea asta e mereu o încercare eșuată și abuzivă de complicitate, care mă obligă cumva pe mine să ader … Citește mai mult
Soarele îșî aruncase ultimele raze peste cetatea medievală a Sighișoarei iar lumea deja începuse să se îmbulzească pe străzi. Peste tot, oamenii erau veseli și vorbeau cu atâta blândețe chiar dacă nu se cunoșteau. Se știau de câteva minute și se purtau de parcă ar fi fost prieteni de-o viață. Peste tot se organizau concursuri: … Citește mai mult
Sunt o femeie-copil. Nu-mi dau seama exact cum am reușit să trec prin metamorfoza vieții, descoperind pe corpul meu sânii care au crescut târziu și în sufletul meu suficiente frici, încât să mă ascund sub plapumă de fiecare dată când zăresc umbre prin cameră. La această vârstă, mă găsesc blocată între două vise, care nu-mi … Citește mai mult
Pisica de porțelan care salută Dat fiinc că intrasem în ultima săptămână de cursuri, nu mă așteptam să găsesc în cutia poștală altceva decât niște circulare de la universitate care să mă convoace la consilii – groaznic cuvânt, zău așa -, sau programul seminarelor de vară. Însă în locul hârțogăraiei didactice, în cutia poștală se … Citește mai mult
Așa arăta vârsta de patruzeci de ani? Serios? În anul care tocmai se scursese, Meredith se transformase din domnișoară în doamnă. Dintr-odată, fără vreo perioadă de tranziție. Mai rău de-atât, pielea ei începuse să-și piardă fermitatea. Mici pliuri se iviseră în zone unde cândva era netedă. Gâtul i se mai îngroșase, nu exista nici o … Citește mai mult
Mi-am mai aranjat o dată costumul în oglindă, apoi, semeață, am ieșit pe ușă. Pentru că stăteam în Plaistow, zonă aflată relativ aproape de locul unde voiam să ajung, am optat pentru mersul pe jos. era una dintre acele zile în care soarele strălucea binevoitor, binecuvântând cerul cu sclipiri aurii, despuindu-l de mantia gri de … Citește mai mult