"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Ridică din umeri. – Am să joc probabil vreo două partide de bridge în minus. – David, e minunat! – Mi s-a spus că lumina e nemaipomenită. – La fel ca în California. Chiar mai bună. Fără smog. – Au chiar și ceva echipament la Assuan. Studiouri, tehnicieni. Dacă vrem. Figuranți – zece la cent. … Citește mai mult
În iunie 1885, trei francezi au sosit la Londra. Unul era prinț, altul era conte și al treilea era un om de rând cu un nume de familie italienesc. Ulterior, contele a descris scopul vizitei drept „cumpărături intelectuale și decorative”. Sau am putea să începem la Paris, cu o vară mai devreme, cu Oscar și … Citește mai mult
– Alo? De la capătul celălalt se aude o respirație ușoară, urmată de o fracțiune de secundă de ezitare, dar nu prea mult. Atât cât trebuie, ca să incite, cât să lase loc de echivoc și de interpretare. – Bună seara. Mă bucur de apel. Vocea pe care o aud e plăcută, tânără, și mă … Citește mai mult
N-au stat mult cei doi, doar câteva luni: la primul vânt de toamnă și-au mutat cuibul aiurea. Dar mi-au pricinuit o vară toridă, cu pat încins, cearceafuri mototolite și gânduri, noapte de noapte, despre ce s-o fi întâmplând acolo, sus, la câțiva metri deasupra mea. Nu la fel de mult ca mansarda, dar mă intriga … Citește mai mult
Primul lucru pe care îl face e să mă fixeze cu ochii ăia ai lui minunați, căprui, și să spună: – Poate c-oi fi eu prea beat ca să-mi dau seama, dar s-ar putea să ai talent. E octombrie 1920 și jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, așadar cânt Rahmaninov. Simt un început … Citește mai mult
Plec de la muncă gândindu-mă la moarte. Știu prea bine că nici unul dintre cei care merg la serviciu în Seul nu e fericit, dar eu sunt, fără îndoială, cea mai nefericită dintre toți. Azi-noapte, în somn, m-a chinuit iar amintirea dureroasă a morții. M-am zbătut violent, ca o fecioară care-și apără onoarea, dar degeaba. … Citește mai mult
– E PENTRU TINE!
Liz, asistenta de la galerie, mi‑a înmânat telegrama. Hârtie albastru pal, scris albastru, îndrăzneț. Am întors‑o pe o parte și pe cealaltă. În timpul războiului învățaserăm să ne temem de telegrame. Războiul se terminase și toți cei care se mai putuseră întoarce acasă o făcuseră deja, însă frica rămăsese, spaima de a citi din nou acele cuvinte: „Vă informăm cu regret că…”
– Ai de gând să o deschizi? m‑a întrebat Liz.
– Desigur!
Îmi zâmbește și o ia înainte, pe culoar. Are buza de sus subțire – o ață palidă, aproape inexistentă, și cercei în formă de pisică. Mă iau după ea si încerc să grăbesc pasul. Să fiu ascultătoare. Să nu pun probleme. Sau întrebări. Vreau să mă placă. Trebuie să mă placă. Haideți, mai repejor, zice. … Citește mai mult
Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți stăpânești demonii ființei tale de așa manieră încât să știi, fără urmă de resentiment, fără răutate, să vorbești calm și … Citește mai mult
Nu striga niciodată ajutor nu striga niciodată ajutor n-o să te audă nimeni pentru că nu există nimeni în jurul tău înghite-ți strigătul rabdă îndură trage-ți palme, trage-ți pumni taie-te pe brațe dă-te cu capul de pereți dar nu striga ajutor îți pierzi vremea nu aștepta nimic de la nimeni … Citește mai mult